Cablul care ucide cu bestialitate

*probabil ca toti iubitorii de animale ma vor injura, dar nu ma pot abtine:

"Viaţa bucureştenilor este pusă în pericol de instalaţiile electrice ale S.C. Luxten S.A. care şi-a abandonat lucrările, le-a lăsat neasigurate şi sub tensiune pentru a monta bannere electorale pe proprii stâlpi.
Dând dovadă de mare inconştienţă şi în graba rezolvării solicitărilor politice, angajaţii societăţii au lăsat neizolate cablurile electrice de la un stâlp din Parcul Plumbuita în urma căruia a decedat prin electrocutare joi, 8 mai a.c. câinele de companie al unui bucureştean. Din fericire de stâlpul respectiv nu s-a atins niciunul din miile de copii sau persoane majore care vizitează zilnic parcul în această perioadă a anului."

Dintr-un comunicat de presa trimis azi de dimineata de Primaria Sectorului 2

Maraton de filme

Maine incepe festivalul de film european. Din program fac parte 39 de filme din tari precum Belgia, Cheia, Croatia, Lituania, Polonia, Slovacia si multe altele. Proiectiile pot fi urmarite la cinema Studio sau la MTR.
O prezentare mai ampla puteti vedea in reportajul colegei Irina :P click mai jos
http://www.tvr.ro/articol.php?id=36762&c=61

Sau pe site-ul evenimentului www.festivalulfilmuluieuropean.ro

Deci, ne vedem acolo...eu deja am pus ochii pe cateva fime :D

Sa ne radem si sa ne simtem bine!

Pentru cei care nu stiu ieri a fost ziua mondiala a rasului. :D

http://www.tvr.ro/articol.php?id=36503&c=384

Click for details :)

Moment aniversar

Astazi se implineste exact un an de cand am avut prima mea filmare in calitate de reporter. Pe vremea aia eram in alta redactie. Pana atunci mai fusesem de cateva ori la filmari cu alti reporteri ca sa vad cam cum stau lucrurile, dar pe 3 mai 2007 s-a hotarat! Era timpul sa ma descurc singura. Subiectul a fost relansarea ziarului Cotidianul cu ocazia Zilei Mondiale a Libertatii Presei. Momentul a fost memorabil. Aveam atat de multe emotii incat ma mir ca nu m-am impiedicat pe scrile redactiei Cotidianul, sau ca nu am dat cu capul in vreun geam. Am avut insa noroc sa merg la acea filmare cu un cameraman foarte de treaba care m-a incurajat tot timpul si mi-a explicat multe lucruri...dintre care unele banale insa elementare...spreexemplu...cum sa tin eu microfonul nici prea jos, dar nici intre dintii omului :D
Una peste alta totul a iesit bine, omaneii de acolo au fost foarte draguti si nici nu cred ca si-a dat seama cineva cat de panicata eram eu.
Si pentru ca in ziua aia si stirea a iesit bine de atunci am tot facut teren si momentan nici nu vreau sa ma opresc :)

Rade ciob de oala sparta

Minunata specie mai suntem si noi, femeile. Suntem bune de gasit cusururi barbatilor...dar sa mai privim si in oglinda!

Am observat, la mine si nu numai, dar nu o sa generalizez totusi, ca la "diverse" intrebari am tendinta sa raspund scurt "NU!". Iar daca respectiva conversatie se termina asa...pentru ca eu i-am pus punct...nu sunt deloc multumita, din contra mai rau ma enervez. Si ca sa fie mai clar va dau un exemplu:

Sa spunem ca sunt foarte incruntata, deloc sociabila si vizibil deranjata de ceva. Un prieten ma intreaba:

"s-a intamplat ceva?" / "esti suparata? / "ce ai patit?" / "de ce esti suparata?"

La oricare dintre intrebarile de mai sus raspunsurile vor fi:

"nu" / "nu" / "nimic" / "Nu am nimic" - pe un ton sec si iritat

Daca respectivul prieten, din respect si consideratie pentru mine si ale mele ciudate sentimente se va resemna si nu va intreba altceva, in loc sa ma simt multumita/usurata voi fi si mai imbufnata si cumva o sa gasesc in urmatoarele minute un motiv intemeiat sa-mi vars nervii pe el. Daca mai insista insa cel putin o data, de preferat de doua ori cu astfel de intrebari, voi incepe sa povestesc tot ce am pe suflet. Si spre deosebire de primul caz ma voi bucura ca e cineva caruia ii pasa si ma asculta si imi poate da un sfat.

Si in legatura cu asta am si avut o conversatie draguta cu un prieten acum ceva timp. Asta dupa ce si-a luat-o pentru nu a insistat :D Acum insa chiar ma amuza cand ii mai dau astfel de raspunsuri (pentru ca nu, nu m-am lecuit) si vad cum rabdator ma descoase si fara sa fie agasant ma face sa vorbesc...si nu din curiozitatea lui ci pentru ca stie ca am nevoie. Si nu e singurul.

E bine sa ai astfel de prieteni care nu intreaba doar de complezenta. Ei chiar arata ca le pasa.