sau mai bine zis scufita blonda. Ce stire poate fi mai tare decat ca Simona Sensual, care este si presedinte al fan-clubului Cioaca, i-a dus acestuia chiftele cat timp era in arest???
Este genial!!!
Eu am vazut stirea pe pro...trebuia sa vedeti cum aratau chiftelele alea. Era o priveliste inspaimantatoare...cine ar manca asa ceva???
marți, 29 ianuarie 2008
luni, 28 ianuarie 2008
Ziua merg cu tramvaiul...
Nu este un post despre trafic!
Azi a fost o zi lunga. Dupa stiri de prin tara de genul clasicele si aproape zilnicele accidente, ceva extrem de amuzant cu porci din Targoviste care mananca trandafirii din mijlocul orasului (un minunat locuitor al orasului a sugerat ca ei sa ajunga friptura) si alte chestii de genul cruci in cartofi...nu am inteles prea bine despre ce e vorba...seara a luat sfarsit intr-un mod dulce-amarui.
In seara asta am ajuns prin Pantelimon, dincolo de Cora, la un adapost pentru persoane...fara adapost. Niste containere, incaperi tip vagon, calduroase, dar foarte inghesiute, cu paturi de camin, unde gasesti oameni cu tot felul de povesti. Am facut o ora pe drum pana acolo ca era ceva lume in trafic. Tot drumul am ras cu colegii, am povestit, am glumit. La intors la fel. Am discutat cateva minute despre ce era acolo, dar atat. Detasarea e mai mare decat crezi. Nu uiti repede, dar te imunizezi rapid. Nu mai simti nimic. Esti rece. Suflatul parca e impietrit. Ma macina faptul ca de multe ori nu reusesc sa mai simt nimic. Te uiti cu o privire intelegatoare, o fata blanda, un pic afectat, dar nu simti mare lucru, mimezi din bun simt.
Aveau si o pisica cu multi pui. In saracia si inghesiuala aia tineau si pisicile alea langa pat, si era curat si ordine. Nu era fir de praf. Nu era jeg, nu iti era sila. Erau draguti. Ne-au primit bucurosi de parca erau o familie care avea sambata musafiri.
Mi-au povestit de toate, despre cum e acolo, ce fac in rest, cum au ajuns asa...tot ce vroiam sa stiu. Cand vedeau ca imi pierd interesul sau nu mai pun alta intrebare politetea ii oprea si nu insistau si nu urlau in fata camerei cum au fost ei evacuati sau cat costa medicamentele.
Adapostul se deschide seara la 8 si se inchide dimineata la 8. E doar de noapte. Ziua, fiecare se duce unde stie.
Un batran de vreo 60 si ceva de ani...si bolnav
"Si ce faceti ziua, dupa ce plecati de aici?"
"Pai ne facem de lucru"
"Adica?"
"Pai uitati don'soara, eu spre exempu...si nu numai eu...dimineata, iau tramvaiul 14...merge bine 14...fac cam doua ore de la un capat la celalalt...cursa buna. Si apoi iau altu si asa ma plimb toata ziua...pe la 6 ma uit la ceas, vad ca mai sunt doua ore...o cursa si gata, a trecut ziua. Vara si primavara mai stau si in parc..."
O tanara de 21 de ani. E la o post-liceala din Bucuresti. E din judetul Calarasi.
"Cum ai ajuns aici?"
"Eu sunt din judetul Calarasi si am venit aici la scoala. Nu am bani sa stau in Bucuresti. E prea scump sa fac naveta zilnic. Cu tot cu un pachet pe care il iau la mine...ma costa 150 de mii. Si nu am bani. Aici e bine...am caldura...acasa nu e caldura. Ziua...merg la scoala mai devreme...mai stau la prieteni, sau pe strada."
Voi ce faceti in timpul zilei?...ei incearca sa nu inghete si se plimba pe strazi sau hoinaresc prin gara....acasa...nu mai stiu ce inseamna
Tot batranul: "Si sarbatorile le-am facut impreuna aici toti...suntem ca o familie...facem curat impreuna...avem grija unii de alti...ne gospodarim cum putem...na... ca acasa...ma rog...eh...acasa..." da din cap si ii apar lacrimi in coltul ochilor. Pentru cateva momente nu mai poate sa scoata nici o vorba...
Azi a fost o zi lunga. Dupa stiri de prin tara de genul clasicele si aproape zilnicele accidente, ceva extrem de amuzant cu porci din Targoviste care mananca trandafirii din mijlocul orasului (un minunat locuitor al orasului a sugerat ca ei sa ajunga friptura) si alte chestii de genul cruci in cartofi...nu am inteles prea bine despre ce e vorba...seara a luat sfarsit intr-un mod dulce-amarui.
In seara asta am ajuns prin Pantelimon, dincolo de Cora, la un adapost pentru persoane...fara adapost. Niste containere, incaperi tip vagon, calduroase, dar foarte inghesiute, cu paturi de camin, unde gasesti oameni cu tot felul de povesti. Am facut o ora pe drum pana acolo ca era ceva lume in trafic. Tot drumul am ras cu colegii, am povestit, am glumit. La intors la fel. Am discutat cateva minute despre ce era acolo, dar atat. Detasarea e mai mare decat crezi. Nu uiti repede, dar te imunizezi rapid. Nu mai simti nimic. Esti rece. Suflatul parca e impietrit. Ma macina faptul ca de multe ori nu reusesc sa mai simt nimic. Te uiti cu o privire intelegatoare, o fata blanda, un pic afectat, dar nu simti mare lucru, mimezi din bun simt.
Aveau si o pisica cu multi pui. In saracia si inghesiuala aia tineau si pisicile alea langa pat, si era curat si ordine. Nu era fir de praf. Nu era jeg, nu iti era sila. Erau draguti. Ne-au primit bucurosi de parca erau o familie care avea sambata musafiri.
Mi-au povestit de toate, despre cum e acolo, ce fac in rest, cum au ajuns asa...tot ce vroiam sa stiu. Cand vedeau ca imi pierd interesul sau nu mai pun alta intrebare politetea ii oprea si nu insistau si nu urlau in fata camerei cum au fost ei evacuati sau cat costa medicamentele.
Adapostul se deschide seara la 8 si se inchide dimineata la 8. E doar de noapte. Ziua, fiecare se duce unde stie.
Un batran de vreo 60 si ceva de ani...si bolnav
"Si ce faceti ziua, dupa ce plecati de aici?"
"Pai ne facem de lucru"
"Adica?"
"Pai uitati don'soara, eu spre exempu...si nu numai eu...dimineata, iau tramvaiul 14...merge bine 14...fac cam doua ore de la un capat la celalalt...cursa buna. Si apoi iau altu si asa ma plimb toata ziua...pe la 6 ma uit la ceas, vad ca mai sunt doua ore...o cursa si gata, a trecut ziua. Vara si primavara mai stau si in parc..."
O tanara de 21 de ani. E la o post-liceala din Bucuresti. E din judetul Calarasi.
"Cum ai ajuns aici?"
"Eu sunt din judetul Calarasi si am venit aici la scoala. Nu am bani sa stau in Bucuresti. E prea scump sa fac naveta zilnic. Cu tot cu un pachet pe care il iau la mine...ma costa 150 de mii. Si nu am bani. Aici e bine...am caldura...acasa nu e caldura. Ziua...merg la scoala mai devreme...mai stau la prieteni, sau pe strada."
Voi ce faceti in timpul zilei?...ei incearca sa nu inghete si se plimba pe strazi sau hoinaresc prin gara....acasa...nu mai stiu ce inseamna
Tot batranul: "Si sarbatorile le-am facut impreuna aici toti...suntem ca o familie...facem curat impreuna...avem grija unii de alti...ne gospodarim cum putem...na... ca acasa...ma rog...eh...acasa..." da din cap si ii apar lacrimi in coltul ochilor. Pentru cateva momente nu mai poate sa scoata nici o vorba...
sâmbătă, 5 ianuarie 2008
Leapsa..e randul meu
Am primit si eu leapsa...
Asadar:
"Era un moment delicat intrucat, in starea de betie in care se afla, daca rosteai un cuvant nepotrivit te puteai pomeni ca-ti sparge o sticla in cap. Adevarul era ca nu fusese niciodata foarte prieten cu Peckover, de fapt rar pusese piciorul in sectia de corectura: exista un fel de zid invizibil intre tipii de la etaj si cei de la parter. Dar acum, simtind apropierea mortii care-i rapise colegul, tinea mortis sa faca parada de camaradenie. Daca era posibil vroia chiar sa si planga, ca sa demonstreze ca el e un tip cumsecade. Iar eu si Joe, care-l stiam bine pe Peckover si stiam ca nu facea nici cat o ceapa degerata, ca nu merita nici macar cateva lacrimi, simteam ca ni se face lehamite de atata sentimentalism muiat in bautura."
Fragmentul este din "Tropicul Cancerului" de Henry Miller. Cartea era chiar pe noptiera. Nu o sa dau leapsa mai departe, dar ii invit pe toti cei care au citit acest post si care cred ca este o ideie draguta, sa considere ca au primit si ei leapsa si sa lase un comment cu fragmentul din cartea lor.
Regula jocului este urmatoarea:
"Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propoziţie. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau "intelectuală". Dă mai leapşa departe la alţi 6 prieteni. "
Asadar:
"Era un moment delicat intrucat, in starea de betie in care se afla, daca rosteai un cuvant nepotrivit te puteai pomeni ca-ti sparge o sticla in cap. Adevarul era ca nu fusese niciodata foarte prieten cu Peckover, de fapt rar pusese piciorul in sectia de corectura: exista un fel de zid invizibil intre tipii de la etaj si cei de la parter. Dar acum, simtind apropierea mortii care-i rapise colegul, tinea mortis sa faca parada de camaradenie. Daca era posibil vroia chiar sa si planga, ca sa demonstreze ca el e un tip cumsecade. Iar eu si Joe, care-l stiam bine pe Peckover si stiam ca nu facea nici cat o ceapa degerata, ca nu merita nici macar cateva lacrimi, simteam ca ni se face lehamite de atata sentimentalism muiat in bautura."
Fragmentul este din "Tropicul Cancerului" de Henry Miller. Cartea era chiar pe noptiera. Nu o sa dau leapsa mai departe, dar ii invit pe toti cei care au citit acest post si care cred ca este o ideie draguta, sa considere ca au primit si ei leapsa si sa lase un comment cu fragmentul din cartea lor.
Regula jocului este urmatoarea:
"Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propoziţie. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau "intelectuală". Dă mai leapşa departe la alţi 6 prieteni. "
Flacari...
Din categoria o sa murim in flacarile iadului, azi va prezentam: incalzirea globala. Sau cum a spus o colega cand a fost intrebata despre ce era vorba intr-o anumita stire: "eee, pe scurt...Green Peace , incalzire globala, ne ia mama dracu' pe toti"
Daca ati trait cu impresia ca vara trecuta a fost infernal de cald si era sa ne topim toti si sa ne facem una cu asfaltul, si toate domnisoarele care si-au ingropat tocurile in asfaltul incins, moale ca un aluat, babele, pardon, personele in varsta care au lesinat pe capete in mijlocul strazii incercand sa ajunga iar la Obor sau Matache, voi toti cei care ati stat in trafic in RATB sau masini fara aer conditionat, si ati simtit cum sare apa din voi ca din fantana de la Universitate...daca voi toti ati trait cu speranta ca o sa fie mai bine, sau daca nu mai bine, macar ati fost convinsi ca mai rau de atat nu se poate...ei bine, vin eu acum si va spulber toate sperantele.
9 Am ne informeaza: "2008 cel mai cald an din istorie"...si daca asta nu va sperie...iata si continuarea:
"Anul 2008 se va numara printre zece cei mai calzi ani din 1850 incoace, prognozeaza meteorologii britanici. Dupa cum se stie, tot potrivit unui studiu britanic, incalzirea globala, cu toata seria de fenomene extreme, se va simti cu adevarat abia peste un an
Potrivit specialistilor, temperatura exterioara globala va creste in 2008 cu 0,37 grade Celsius peste ceea ce climatologii numesc o medie pe termen lung de 14 grade Celsius. Calculul a fost efectuat pe baza mediei temperaturilor exterioare inregistrate la nivel global intre 1961 si 1990, ne informeaza Ziua. Aceasta crestere va fi suficienta pentru a clasa anul 2008 printre cei mai calzi. Recordul il detine insa, anul 1998, cand cresterea peste medie a fost de 0,52 grade Celsius."
Sfatul meu: Sa nu va plangeti de zapada asta ca o sa ne lipseasca...si cine stie cand mai vedem in Bucuresti nameti cum au fost zilele astea...
Sursu: www.9am.ro
Daca ati trait cu impresia ca vara trecuta a fost infernal de cald si era sa ne topim toti si sa ne facem una cu asfaltul, si toate domnisoarele care si-au ingropat tocurile in asfaltul incins, moale ca un aluat, babele, pardon, personele in varsta care au lesinat pe capete in mijlocul strazii incercand sa ajunga iar la Obor sau Matache, voi toti cei care ati stat in trafic in RATB sau masini fara aer conditionat, si ati simtit cum sare apa din voi ca din fantana de la Universitate...daca voi toti ati trait cu speranta ca o sa fie mai bine, sau daca nu mai bine, macar ati fost convinsi ca mai rau de atat nu se poate...ei bine, vin eu acum si va spulber toate sperantele.
9 Am ne informeaza: "2008 cel mai cald an din istorie"...si daca asta nu va sperie...iata si continuarea:
"Anul 2008 se va numara printre zece cei mai calzi ani din 1850 incoace, prognozeaza meteorologii britanici. Dupa cum se stie, tot potrivit unui studiu britanic, incalzirea globala, cu toata seria de fenomene extreme, se va simti cu adevarat abia peste un an
Potrivit specialistilor, temperatura exterioara globala va creste in 2008 cu 0,37 grade Celsius peste ceea ce climatologii numesc o medie pe termen lung de 14 grade Celsius. Calculul a fost efectuat pe baza mediei temperaturilor exterioare inregistrate la nivel global intre 1961 si 1990, ne informeaza Ziua. Aceasta crestere va fi suficienta pentru a clasa anul 2008 printre cei mai calzi. Recordul il detine insa, anul 1998, cand cresterea peste medie a fost de 0,52 grade Celsius."
Sfatul meu: Sa nu va plangeti de zapada asta ca o sa ne lipseasca...si cine stie cand mai vedem in Bucuresti nameti cum au fost zilele astea...
Sursu: www.9am.ro
vineri, 28 decembrie 2007
Oameni ai strazii
Ieri pe la ora 11 eram in masina pe undeva prin Drumul Taberei. Era ceva trafic si tocmai se schimbase culoarea semaforului...deci mai aveam un pic de stat, dar in masina era cald si bine, ascultam muzica, deci nu ma deranja sa mai astept cateva minute. In dreapta, un pic mai in fata statea, la acelasi semafor un autobuz. Printre masinile care asteptau se strecura un cersetor...un copil, nu cred ca avea mai mult de 16 ani. Afara erau aproximativ -2 grade cred, iar el era imbracat numai cu niste pantaloni de pijama si avea niste incaltari jerpelite. Se vedea pe fata lui cat de tare il chinuia frigul. In timp ce trecea printre masini s-a oprit cateva momente in spatele autobuzului si si-a incalzit mainile la teava de esapament. Cand culoarea semaforului s-a facut verde a fugit si el repede pe trotuar si a plecat mai departe. Unde se ducea...cum ajunsese in halul asta...nu stiu. M-am uitat repede in rucsac sa vad daca nu cumva mai am vreo bluza la mine, dar mi-am amintit ca o lasasem acasa dimineata inainte sa plec la serviciu. Mi-a parul atat de rau ca nu aveam nimic sa-i dau...nici mancare, nici haine, si nici bani nu prea aveam la mine... Si cu banii ce sa faca? nu avea nici un buzunar in care sa ii tina. Putea sa-l bata oricine si sa-i fure banii. Acum trei zile a fost Craciunul. Cei mai multi dintre noi, daca nu au lucrat, au stat acasa, la caldura, au mancat au ascultat muzica...au admirat bradul impodobit...au avut in jurul lor prieteni si familie. Oamenii astia nu ar trebui sa isi petreaca viata in frig, in strada...
miercuri, 26 decembrie 2007
De Craciun
Chiar daca nu cu petreceri ca in ultima vreme, Cracinul asta a fost foarte dragut...
Am jucat sah, si mi-au tinut companie o prietena, o sticla de vin rosu sec, despre care ea tinut sa precizeze ca este italienesc si foarte bun...dunhill, my favorite si Ferrero Rocher.
In fundal "God gave me style and gave me grace, God put a smile upon my face..."
Ma intorc, vinul e abia la jumatate iar regele meu in pericol...il ameninta un nebun.
duminică, 9 decembrie 2007
Ne place la inchisoare
Este o stire...ceva mai veche, de pe mediafax, dar nu am apucat sa scriu nimic pana acum pentru ca nu am mai avut privilegiul de a avea o conexiunea la internet de acasa...fie ea buna, rea, de vreo doua saptamani nu a mai fost deloc. Si daca tot sunt la capitolul asta, daca cei de la firma respectiva au impresia ca vor primi un leu de la mine luna asta sunt optimisti. Dar, sa revenim la stirea care m-a amuzat atat de mult.
"Un rus a furat o prăjitură pentru a se întoarce în închisoare
"Un rus a furat o prăjitură pentru a se întoarce în închisoare
MOSCOVA, 27 noi (MEDIAFAX) - Un infractor rus a furat prăjitura unei femei care se plimba pe stradă şi a rugat-o să cheme Poliţia pentru a se putea întoarce în închisoare, relatează Reuters. Purtătorul de cuvânt al Poliţiei din localitatea Krasnoyarsk, situată la 4.400 kilometri la est de Moscova, a spus că nu ştie exact motivele pentru care rusul a acţionat astfel, dar când poliţiştii au ajuns la locul faptei acesta le-a spus că vrea să e întoarcă în închisoare. Bărbatul a fost eliberat de curând după ce a stat 12 ani în închisoare, a precizat purtătorul de cuvânt al Poliţiei. Acuzaţiile aduse hoţului de prăjitură ar putea să ducă la condamnarea acestuia la alţi trei ani de închisoare. " Interesant era sa aflam si motivele pentru care omul era atat de disperat sa se intoarca. Cel mai probabil nu avea o familie la care sa se intoarca dupa cei 12 ani de detentie si decat sa moara de frig si de foame pe strazi a preferat un trai ceva mai asezat intr-o celula, oricat de neprimitoare ar fi ea...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)