marți, 25 martie 2008
duminică, 10 februarie 2008
Overheard
Discutie intre doi barbati de aproximativ 50 si un pic de ani (auzita in pauza de fumat)
"E medic stomatolog. Are 34 de ani si sta cu ma-sa. I-am zis sa se mute...sa stea in fundu' lu' ma-sa la varsta asta... Poate se si marita daca se muta"
"Eee, daca a ajuns pana la varsta asta nu se mai marita. Devin pretentioase si cusurgioaice. Eu m-am insurat la 20 de ani si nu-mi pare rau..."
"Nici la 20 de ani...la 20 nici nu stii cate sectoare are Bucurestiul"
"E medic stomatolog. Are 34 de ani si sta cu ma-sa. I-am zis sa se mute...sa stea in fundu' lu' ma-sa la varsta asta... Poate se si marita daca se muta"
"Eee, daca a ajuns pana la varsta asta nu se mai marita. Devin pretentioase si cusurgioaice. Eu m-am insurat la 20 de ani si nu-mi pare rau..."
"Nici la 20 de ani...la 20 nici nu stii cate sectoare are Bucurestiul"
duminică, 3 februarie 2008
Pentru indragostiti
Am fost ieri la Sala Dalles, la targul pentru Valentine's Day. Stiam la ce sa ma aptept, dar trebuie sa recunosc...acest targ mi-a depasit asteptarile. M-a speriat asa cum ma speriau filmele cu Chuckie cand eram copil. Tonele de inimioare rosii si bradate atarnate peste tot pareau ca se vor napusti aspura mea si ma vor ucide fara mila. Pe langa toate astea...muuuult, dar foaaarte multe animalute de plus, majoritatea roz...pufoase si cu ochi mari si sticlosi...amenintatori chiar...unele stateau imbratisate, altele bot in bot, iar altele scoateau sunete enervante. Un univers in care se auzea peste tot zgomot de pupaturi si "i love you"
Nu stiam cum sa fug mai repede.
In afara de asta am pus ochii pe cateva bijuterii dragute :D
Nu stiam cum sa fug mai repede.
In afara de asta am pus ochii pe cateva bijuterii dragute :D
joi, 31 ianuarie 2008
Alta...
Ca sa se stie...nu-mi place leapsa...nici asta...nici alta...Nu stiu ce e asa amuzant pentru voi, dar fie.
Si mai e vorba si de cele mai bune voci din industria muzicala romaneasca. Oricine se va uita la mine in calculator va observa ca in afara de Iris si Vama Veche, de pe vremea cand stiam fara cea mai mica ezitare toate melodiile pe care le canta Chirila pe disc sau in concert, deci in afara de astea...e foarte putina muzica romaneasca in calculatorul meu, dar precum spuneam...fie...
In primul rand: Cristi Minculescu pentru ca imi place foarte mult Iris, vocea lui, versurile lor...tot
Acum deja incep sa am dificultati.
As spune Nicu Alifantis pentru starea placuta pe care o am cand ascult melodiile lui
Alexandru Andries pentru Cea mai frumoasa zi
Florin Chilian pentru cateva melodii care imi plac
Tudor Chirila pentru ca in liceu nu credeam ca o sa descopar ceva mai frumos decat Vama Veche :P
Mi-am dat seama apoi ca pot...
Si mai e vorba si de cele mai bune voci din industria muzicala romaneasca. Oricine se va uita la mine in calculator va observa ca in afara de Iris si Vama Veche, de pe vremea cand stiam fara cea mai mica ezitare toate melodiile pe care le canta Chirila pe disc sau in concert, deci in afara de astea...e foarte putina muzica romaneasca in calculatorul meu, dar precum spuneam...fie...
In primul rand: Cristi Minculescu pentru ca imi place foarte mult Iris, vocea lui, versurile lor...tot
Acum deja incep sa am dificultati.
As spune Nicu Alifantis pentru starea placuta pe care o am cand ascult melodiile lui
Alexandru Andries pentru Cea mai frumoasa zi
Florin Chilian pentru cateva melodii care imi plac
Tudor Chirila pentru ca in liceu nu credeam ca o sa descopar ceva mai frumos decat Vama Veche :P
Mi-am dat seama apoi ca pot...
marți, 29 ianuarie 2008
Scufita rosie
sau mai bine zis scufita blonda. Ce stire poate fi mai tare decat ca Simona Sensual, care este si presedinte al fan-clubului Cioaca, i-a dus acestuia chiftele cat timp era in arest???
Este genial!!!
Eu am vazut stirea pe pro...trebuia sa vedeti cum aratau chiftelele alea. Era o priveliste inspaimantatoare...cine ar manca asa ceva???
Este genial!!!
Eu am vazut stirea pe pro...trebuia sa vedeti cum aratau chiftelele alea. Era o priveliste inspaimantatoare...cine ar manca asa ceva???
luni, 28 ianuarie 2008
Ziua merg cu tramvaiul...
Nu este un post despre trafic!
Azi a fost o zi lunga. Dupa stiri de prin tara de genul clasicele si aproape zilnicele accidente, ceva extrem de amuzant cu porci din Targoviste care mananca trandafirii din mijlocul orasului (un minunat locuitor al orasului a sugerat ca ei sa ajunga friptura) si alte chestii de genul cruci in cartofi...nu am inteles prea bine despre ce e vorba...seara a luat sfarsit intr-un mod dulce-amarui.
In seara asta am ajuns prin Pantelimon, dincolo de Cora, la un adapost pentru persoane...fara adapost. Niste containere, incaperi tip vagon, calduroase, dar foarte inghesiute, cu paturi de camin, unde gasesti oameni cu tot felul de povesti. Am facut o ora pe drum pana acolo ca era ceva lume in trafic. Tot drumul am ras cu colegii, am povestit, am glumit. La intors la fel. Am discutat cateva minute despre ce era acolo, dar atat. Detasarea e mai mare decat crezi. Nu uiti repede, dar te imunizezi rapid. Nu mai simti nimic. Esti rece. Suflatul parca e impietrit. Ma macina faptul ca de multe ori nu reusesc sa mai simt nimic. Te uiti cu o privire intelegatoare, o fata blanda, un pic afectat, dar nu simti mare lucru, mimezi din bun simt.
Aveau si o pisica cu multi pui. In saracia si inghesiuala aia tineau si pisicile alea langa pat, si era curat si ordine. Nu era fir de praf. Nu era jeg, nu iti era sila. Erau draguti. Ne-au primit bucurosi de parca erau o familie care avea sambata musafiri.
Mi-au povestit de toate, despre cum e acolo, ce fac in rest, cum au ajuns asa...tot ce vroiam sa stiu. Cand vedeau ca imi pierd interesul sau nu mai pun alta intrebare politetea ii oprea si nu insistau si nu urlau in fata camerei cum au fost ei evacuati sau cat costa medicamentele.
Adapostul se deschide seara la 8 si se inchide dimineata la 8. E doar de noapte. Ziua, fiecare se duce unde stie.
Un batran de vreo 60 si ceva de ani...si bolnav
"Si ce faceti ziua, dupa ce plecati de aici?"
"Pai ne facem de lucru"
"Adica?"
"Pai uitati don'soara, eu spre exempu...si nu numai eu...dimineata, iau tramvaiul 14...merge bine 14...fac cam doua ore de la un capat la celalalt...cursa buna. Si apoi iau altu si asa ma plimb toata ziua...pe la 6 ma uit la ceas, vad ca mai sunt doua ore...o cursa si gata, a trecut ziua. Vara si primavara mai stau si in parc..."
O tanara de 21 de ani. E la o post-liceala din Bucuresti. E din judetul Calarasi.
"Cum ai ajuns aici?"
"Eu sunt din judetul Calarasi si am venit aici la scoala. Nu am bani sa stau in Bucuresti. E prea scump sa fac naveta zilnic. Cu tot cu un pachet pe care il iau la mine...ma costa 150 de mii. Si nu am bani. Aici e bine...am caldura...acasa nu e caldura. Ziua...merg la scoala mai devreme...mai stau la prieteni, sau pe strada."
Voi ce faceti in timpul zilei?...ei incearca sa nu inghete si se plimba pe strazi sau hoinaresc prin gara....acasa...nu mai stiu ce inseamna
Tot batranul: "Si sarbatorile le-am facut impreuna aici toti...suntem ca o familie...facem curat impreuna...avem grija unii de alti...ne gospodarim cum putem...na... ca acasa...ma rog...eh...acasa..." da din cap si ii apar lacrimi in coltul ochilor. Pentru cateva momente nu mai poate sa scoata nici o vorba...
Azi a fost o zi lunga. Dupa stiri de prin tara de genul clasicele si aproape zilnicele accidente, ceva extrem de amuzant cu porci din Targoviste care mananca trandafirii din mijlocul orasului (un minunat locuitor al orasului a sugerat ca ei sa ajunga friptura) si alte chestii de genul cruci in cartofi...nu am inteles prea bine despre ce e vorba...seara a luat sfarsit intr-un mod dulce-amarui.
In seara asta am ajuns prin Pantelimon, dincolo de Cora, la un adapost pentru persoane...fara adapost. Niste containere, incaperi tip vagon, calduroase, dar foarte inghesiute, cu paturi de camin, unde gasesti oameni cu tot felul de povesti. Am facut o ora pe drum pana acolo ca era ceva lume in trafic. Tot drumul am ras cu colegii, am povestit, am glumit. La intors la fel. Am discutat cateva minute despre ce era acolo, dar atat. Detasarea e mai mare decat crezi. Nu uiti repede, dar te imunizezi rapid. Nu mai simti nimic. Esti rece. Suflatul parca e impietrit. Ma macina faptul ca de multe ori nu reusesc sa mai simt nimic. Te uiti cu o privire intelegatoare, o fata blanda, un pic afectat, dar nu simti mare lucru, mimezi din bun simt.
Aveau si o pisica cu multi pui. In saracia si inghesiuala aia tineau si pisicile alea langa pat, si era curat si ordine. Nu era fir de praf. Nu era jeg, nu iti era sila. Erau draguti. Ne-au primit bucurosi de parca erau o familie care avea sambata musafiri.
Mi-au povestit de toate, despre cum e acolo, ce fac in rest, cum au ajuns asa...tot ce vroiam sa stiu. Cand vedeau ca imi pierd interesul sau nu mai pun alta intrebare politetea ii oprea si nu insistau si nu urlau in fata camerei cum au fost ei evacuati sau cat costa medicamentele.
Adapostul se deschide seara la 8 si se inchide dimineata la 8. E doar de noapte. Ziua, fiecare se duce unde stie.
Un batran de vreo 60 si ceva de ani...si bolnav
"Si ce faceti ziua, dupa ce plecati de aici?"
"Pai ne facem de lucru"
"Adica?"
"Pai uitati don'soara, eu spre exempu...si nu numai eu...dimineata, iau tramvaiul 14...merge bine 14...fac cam doua ore de la un capat la celalalt...cursa buna. Si apoi iau altu si asa ma plimb toata ziua...pe la 6 ma uit la ceas, vad ca mai sunt doua ore...o cursa si gata, a trecut ziua. Vara si primavara mai stau si in parc..."
O tanara de 21 de ani. E la o post-liceala din Bucuresti. E din judetul Calarasi.
"Cum ai ajuns aici?"
"Eu sunt din judetul Calarasi si am venit aici la scoala. Nu am bani sa stau in Bucuresti. E prea scump sa fac naveta zilnic. Cu tot cu un pachet pe care il iau la mine...ma costa 150 de mii. Si nu am bani. Aici e bine...am caldura...acasa nu e caldura. Ziua...merg la scoala mai devreme...mai stau la prieteni, sau pe strada."
Voi ce faceti in timpul zilei?...ei incearca sa nu inghete si se plimba pe strazi sau hoinaresc prin gara....acasa...nu mai stiu ce inseamna
Tot batranul: "Si sarbatorile le-am facut impreuna aici toti...suntem ca o familie...facem curat impreuna...avem grija unii de alti...ne gospodarim cum putem...na... ca acasa...ma rog...eh...acasa..." da din cap si ii apar lacrimi in coltul ochilor. Pentru cateva momente nu mai poate sa scoata nici o vorba...
sâmbătă, 5 ianuarie 2008
Leapsa..e randul meu
Am primit si eu leapsa...
Asadar:
"Era un moment delicat intrucat, in starea de betie in care se afla, daca rosteai un cuvant nepotrivit te puteai pomeni ca-ti sparge o sticla in cap. Adevarul era ca nu fusese niciodata foarte prieten cu Peckover, de fapt rar pusese piciorul in sectia de corectura: exista un fel de zid invizibil intre tipii de la etaj si cei de la parter. Dar acum, simtind apropierea mortii care-i rapise colegul, tinea mortis sa faca parada de camaradenie. Daca era posibil vroia chiar sa si planga, ca sa demonstreze ca el e un tip cumsecade. Iar eu si Joe, care-l stiam bine pe Peckover si stiam ca nu facea nici cat o ceapa degerata, ca nu merita nici macar cateva lacrimi, simteam ca ni se face lehamite de atata sentimentalism muiat in bautura."
Fragmentul este din "Tropicul Cancerului" de Henry Miller. Cartea era chiar pe noptiera. Nu o sa dau leapsa mai departe, dar ii invit pe toti cei care au citit acest post si care cred ca este o ideie draguta, sa considere ca au primit si ei leapsa si sa lase un comment cu fragmentul din cartea lor.
Regula jocului este urmatoarea:
"Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propoziţie. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau "intelectuală". Dă mai leapşa departe la alţi 6 prieteni. "
Asadar:
"Era un moment delicat intrucat, in starea de betie in care se afla, daca rosteai un cuvant nepotrivit te puteai pomeni ca-ti sparge o sticla in cap. Adevarul era ca nu fusese niciodata foarte prieten cu Peckover, de fapt rar pusese piciorul in sectia de corectura: exista un fel de zid invizibil intre tipii de la etaj si cei de la parter. Dar acum, simtind apropierea mortii care-i rapise colegul, tinea mortis sa faca parada de camaradenie. Daca era posibil vroia chiar sa si planga, ca sa demonstreze ca el e un tip cumsecade. Iar eu si Joe, care-l stiam bine pe Peckover si stiam ca nu facea nici cat o ceapa degerata, ca nu merita nici macar cateva lacrimi, simteam ca ni se face lehamite de atata sentimentalism muiat in bautura."
Fragmentul este din "Tropicul Cancerului" de Henry Miller. Cartea era chiar pe noptiera. Nu o sa dau leapsa mai departe, dar ii invit pe toti cei care au citit acest post si care cred ca este o ideie draguta, sa considere ca au primit si ei leapsa si sa lase un comment cu fragmentul din cartea lor.
Regula jocului este urmatoarea:
"Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propoziţie. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau "intelectuală". Dă mai leapşa departe la alţi 6 prieteni. "
Abonați-vă la:
Postări (Atom)