sâmbătă, 13 octombrie 2007

Eu cu mine intr-o zi de toamna

A venit toamna, e totul gri, e frig, ploua, e innorat si nimic nu ar putea sa ma faca sa ma simt mai bine decat toamna. Numai e soare, cald, verde si lumina, nu mai e parca aceeasi galagie si agitatie. Parca lumea e mai potolita si tace in resemnarea ei..ca a trecut vara. Ne pregatim de hibernare. Si e atat de placuta atmosfera. De ce urasc unii anotimpul asta si spun ca ii deprima, nu inteleg. Zilele trecute vorbeam cu un coleg de serviciu care se uita dubios la mine cand vedea ce ranjet tamp am pe fata ca stau si fumez o tigara afara, la racoare, infasurata in esarfa mea rosie...si admir cerul gri si picaturile de ploaie.
Colegul: "Urasc vremea asta!"
Eu: "De ce?"
Colegul: "Nu-mi place...vreau sa fie vara...sau macar sa vina primavara direct"
Eu: "Primavara e cliseu, infolerste tot, verdeata, natura renaste..BULLSHIT!!! Traim in Bucuresti...Tot gri o sa fie tot, numai ca e mai cald, miroase urat in autobuz si te bate soarele in ochi toata ziua"

Eu ma voi bucura in continuare de weekendul meu liber, de frig, de mirosul de toamna.

Cand eram mica, atunci cand venea toamna luam casetofonul mare, negru si vechi de la ai mei din camera il instalam frumos pe birou, luam singura caseta pe care o aveam cu Patricia Kass si acultam asta toata ziua cu ochii pe geam la ploaie sau la frunzele care cad din copacii...



O sa revin cu o insemnare mai tarziu sa va povestesc in ce mod minunat mi-am petrecut eu aceasta minunata zi (libera) de toamna :D

Un comentariu:

Anonim spunea...

muzica frantuzeasca are farmecul ei in zilele ploioase...