Cu taxiul prin Bucuresti

Aseara am plecat mai tarziu decat de obicei de la serviciu si trebuia sa ajung la o cafenea din centru vechi. Imi era mult prea frig si lene sa iau metroul pana la universitate asa ca am chemat un taxi si mi-am facut eu un traseu in minte. am zis ca daca ma lasa pe Calea Victoriei colt cu Lipscani este destul de convenabil. Ma pregatisem sa las o suma destul de mare avand in vedere aglomeratia care care e in centru. Din Dorobanti pana la magazinul Victoria cursa a facut fix 10 lei. Am scos hartia de un milion din portofel, stiu greseala mea ca nu am schimbat inainte, dar nu mai aveam nici unde si nici timp, si am sperat ca domnul are sa-mi dea restul. Si nu a avut. Nu aveam de gand sa-i las toti banii asa ca am inceput sa ma uit cu disperare in stanga si in dreapta in cautarea unui magazin deschis unde sa pot schimba. Dar la ora aia tot era inchis. Domnul, m-a socat cand a spus "lasati domnisoara, ca nu avem unde sa schimbat". Eu, cu o ochii mari "Cum adica?" El: "PAi asta e, e vina mea ca nu am sa va dau restul...poate mai mergeti cu taxiul si imi dati dumneavoastra daca ne mai intalnim vreodata...eu muncesc oricum" Imi venea sa-i spun ca si eu muncesc, dar nu pe gratis. Domnul a insistat sa nu-i dau nici un ban. Eu, tot in stare de soc am insistat "Dar nu se poate..." "Ba da, lasati, nu e nici o problema" Dupa ce mi-am cerut scuze de mai multe ori am coborat buimaca din masina.
Trebuia sa-i cer numarul de telefon si sa-i dau banii in alta zi, dar eram muta de uimire. Creierul meu era blocat. De cele mai multe ori nu stiu cum sa-ti ceara mai multi bani si sa nu iti dea restul. M-am mirat sa vad ca mai exista si astfel de oameni. O sa mai sun la compania asta data viitoare cand trebuie sa merg cu taxiul in speranta ca o sa vina acelasi domn dragut si o sa ii pot da banii.

Copacii de hartie au prins viata

Astazi a inceput campania de plantare a celor 1120 de copaci achizitionati in cadrul proiectului Copacul de Hartie. Primul spatiu verde ales pentru este situat pe strada Clabucet din sectorul 1 al Capitalei. De ce tocmai in sectorul 1? Pentru ca atunci cand au incercat sa gaseasca un spatiu verde unde sa planteze s-au lovit de usi inchise. Asa ca in final, au raspuns invitatiei publice "Adopta un spatiu Verde" facuta de Primarul Andrei Chiliman. Pe parcursul celor 7 luni de activitate cei cinci voluntari care au pus la cale acest proiect au reusit sa stranga peste 97 de mii de kg de hartie si aproximativ 12 mii de kilograme de carton care sunt acum transformate in 1120 de copaci. Proiectul are la baza un concept simplu: colectarea hartiei, vanzarea hartiei, cumpararea puietilor, plantarea acestora cu sprijinul voluntarilor si in final, refacerea mediului. Potrivit statisticilor in fiecare an sunt taiati 7 copaci pentru fiecare persona. O tona de hartie de imprimanta inseamna 24 de copaci taiati. 17 copaci sunt salvati la fiecare tona de hartie reciclata, iar din 100 de tone se pot replanta aproximativ 15 hectare de padure.



Imi pare rau ca nu am poze de la actiunea de plantarede azi...au avut noroc pentru ca acum doua zile cand m-au anutat pe mine ningea si batea vantul, iar azi, a fost o vreme superba, chiar daca soarele a avut dinti :P

Mai multe informatii despre Copacul de Hartie gasiti pe www.copaculdehartie.ro

Invitatie la cenzura

Nu imi dau seama daca sunt eu exagerata sau sunt altii nebuni. Oare prietenii (si cand spun prieteni nu ma refer la amici, ma refer la prieteni, oameni care au trecut prin multe impreuna, se cunosc de cativa ani, si sunt foarte apropiati) daca isi permi sa faca glume intre ei, sa se tachineze, sa isi mai dea ochii peste cap. Atunci cand petreci suficient timp langa un om usor, usor depasesti anumite bariere si comportamentul tau se schimba. Devine mult mai familiar. Tocmai de aceea credeam ca iti permiti mai multe, mai ales daca il cunosti pe celalat si stii cum reactioneaza, sau daca nu te superi pentru ca stii ca a fost doar o gluma, si nu a avut nimic rautacios la baza. Sau accepti o opinie critica pentru ca stii ca personaa respectiva a facut asta incercand sa ajute.

Sau mai bine e sa ne cenzuram tot timpul, sa ne fie teama sa spunem ceva pentru a nu il supara pe celalalt. Sa nu putem sa fim noi insine, sa nu spunem ce gandim si sa ne tinem parerile pentru noi. Oare nici in grupuri restranse si intre prieteni nu putem sa fim liberi? Pana la urma problema asta poate fi vazuta si ca o chestiune care tine de liberatatea de exprimare. Tot timpul trebuie, dupaparerea mea sa fim sinceri si sa spunem ce gandim, dar este adevarat ca in unele contexte nu se poate, si apelam la diplomatie. Dar aici depinde de ce relatie ai cu interlocutorul. Nu poti sa te tragi de sireturi cu oricine e o chestiune de respect si eticheta.

Nu cred insa ca se mai tine cont de eticheta intre prieteni. Nici nu ne injuram...dar nici nu umblam cu sapte randuri de manusi. Si daca stam sa ne gandim... un grup de baieti care ies la bere...dupa eticheta folosita in anumite imprejurari comportamentul lor este total nepotrivit. Dar pentru relatia dintre ei...si regulile lor nescrise...este o forma de exprimare care indica gradul de apropiere dintre ei.

Dupa toata pledoaria de mai sus...tind sa cred ca sunt altii nebuni :))

Intre iarba si betoane

In ultima vreme problema spatiilor verzi din Bucuresti, sau mai bine zis problema distrugerii lor a devenit tot mai mediatizata datorita scandalului cu Parcul Bordei. Nu numai ca tot mai multe cladiri rasar peste tot, parca de la o zi la alta, dar nici parcurile care au mai ramas nu prea mai sunt asa de verzi ca in amintirea mea de cand eram copil. Tot mai multi afaceristi incearca sa puna mana pe diferite zone ale Bucurestiului si nu pentru a face un parc frumos ci pentru a face un sediu frumos pentru firma lor. Problema Parcului Bordei, care spun sincer nu am crezut ca o sa se rezolve intr-un mod favorabil pare acum sa fie pe drumul bun. Primarul Andrei Chiliman se opune cu tarie cedarii terenului omului de afaceri Constanda si pare hotarat sa il desfinteze pe Videanu, asa cum arata si comunicatul de presa alcatuit dupa o conferinta pe aceasta tema:

"Primarul sectorului 1, Andrei Ioan Chiliman, contestă modul în care Primăria Capitalei înţelege să rezolve problema Bordei, afirmând, joi, într-o conferinţă de presă susţinută la sediului Primăriei Sectorului 1, că „Parcul Bordei nu este monedă de schimb pentru a satisface intersele unor oameni de afaceri”."

Dar parcul Bordei nu este singura zona cu o astfel de problema. Am citit un articol azi in Jurnalul National si nu mi-a venit sa cred. Este vorba de alte spatii verzi din Primaverii si Floreasca. Chiar daca teoretic legea interzice construirea in zonele verzi si utilizarea lor in alte scopuri, asta nu pare sa fie un argument suficient de solid. Calea Floreasca, colt cu Johann Strauss, pe malul Lacului Floreasca este una dintre zonele vizate de un grup de afaceristi. Cu intentii bune cum ii stim, ei vor sa contruiasca acolo sedii de birouri. Pentru asta au depus deja proiectul la Agentia de Mediu si mai au nevoie doar de un aviz favorabil.

Partea cu adevarat fascinanta abia acum urmeaza:

" "Deocamdată, dosarul a fost trimis la Direcţia de Urbanism din cadrul Primăriei Capitalei pentru că nu au certificat de urbanism. Interesant este altceva, în momentul în care le-a fost comunicat că zona respectivă este verde şi nu poate fi distrusă conform noii legi a mediului, recent modificată, cei care au venit cu proiectul au spus că vor rezolva problema spaţiilor verzi, plantând iarbă în balcoanele apartamentelor de lux", ne-a spus Nicolae Rădulescu Dobrogea, preşedintele Eco-civica. "


Sa planteze iarba in balcoane...eee, ce parere aveti? Original, nu?


Articolul este foarte interesant. Il puteti citi integral aici: http://www.jurnalul.ro/articole/109051/parcurile-din-primaverii-si-floreasca-la-taiere

Sursa: Jurnalul National.

Libertate...sau doar ne prefacem?

M-am gandit mult daca sa scriu sau nu despre ce am in cap de ieri seara. Initial am zis ca e mai bine sa nu-mi bag nasul, dar apoi am incercat sa gasesc un motiv pentru care sa nu o fac. Si nu am gasit nici unul.
Nici pe acest blog, si nici pe cel anterior nu cred ca am mentionat vreodata unde lucrez. Nu am vrut. Nu am nimic impotriva celor care fac asta. Eu am preferat momentat sa nu fiu asociata cu nici un domeniu, firma sau institutie.
Si totusi, ma intreb acum, este gresit sa scrii pe blog despre locul de munca, atunci cand toata lumea stie care este acesta? Nu este vorba de cenzura, dar cat este de corect sa faci asta...atat fata de institutie cat si fata de oamenii despre care vorbesti? Dar daca nu dai nume...si nimeni nu poate sa stie exact despre cine este vorba decat daca este din interior?
Ca sa nu mai ocolesc subiectul...un coleg si-a facut blog. Acest coleg este editor de stiri la TVR. Nimic iesit din comun. Multa lume are blog, nu? Totusi continutul a starnit tot felul de reactii. Nu o sa dau exemple. Anyway, se pare ca acest blog exista din luna mai. Eu am aflat abia aseara de existenta lui, total intamplator, de la alta colega. Prima si singura mea reactie pe moment a fost curiozitate si pentru ca nu aveam cum sa ma asez la birou si sa incep sa citesc in momentul ala, am asteptat pana am ajuns acasa. Si cand am ajuns acasa am citit toate insemnarile din luna mai si pana acum. si in urma reactiilor observate la ceilalti ma intreb daca este sau nu corect ce scrie colegul meu acolo. Mai exact sunt articole in care povesteste tot felul de intamplari si discutii din redactie. Multe dintre discutiile despre care scrie tin de partea editoriala a unor texte scrise de unii reporteri, sau de partea de productie a unui jurnal. Este adevarat ca nu foloseste nume. Cred ca singurul nume pe care l-a mentionat a fost cel al Rodicai Culcer. Dupa parerea mea nu este nimic gresit. Nu inteleg atitudinea celor care au fost atat de revoltati. Cineva mi-a spus ca nu este normal ce face pentru ca poate sa influenteze intr-un mod negativ imaginea unui reporter. Eu nu cred ca poate sa fie vorba de asa ceva ataata timp cat nu este folosit un nume. In momentul incare spui "reporterul pe domeniu" ma indoiesc ca telespectatorul stie care reporter e pe social, care pe sanatate, care pe eveniment si asa mai departe. Am incercat intr-o discutie aseara pe aceasta tema sa invoc libertatea pe care orice bloger o are. Si drept replica am primit: "Dar este etic?"

Un mic bonus

Cateva dintre statusurile persoanelor din listamea de messenger in seara asta

"Neatza"
"Doi cocosi cu ochii scosi, doua muste fac galuste"
"Citesc stelelor povesti"
"Si daca ramuri bat in geam...tai copacul!"
"Sa se rupa grinda maine daca vin"
"Heard a midget cry"

Later edit, dimineata mai exact:
"Bai Vasilica, dao-n Cristocea masii de treaba"

O minte sclipitoare...

Am zis cateva cuvinte inainte de culcare, dar nu am somn...

In metrou acum doua zile...undeva intre Victoriei si Romana.
Cativa pusti pe scaun, in stanga mea:
Primul: Bah, cred ca plec in Spania de Sarbatori
Al doilea: Unde te duci bah...stai cu mine, mai bem o bere, ce te duci acolo sa vorbesti cu aia cu "ches che tu fe" si d'astea..
Al treilea: asta e in franceza mah...

Cateva vorbe inainte de culcare

Maine este marsul pentru diabetici in parcul Tineretului la ora 11. Cine doreste isi poate masura glicemia gratuit. E posibil sa fie o manifestare interesanta si zic eu ca merita atentie daca luam in calcul statisticile privind diabetul zaharat si numarul de bolnavi. Pe de alta parte...daca ploua se va repeta povestea cu Marsul Discriminarii din weekend.

In alta oridine de idei vineri incepe Festivalul de Muzica veche. In afara de concerte, pe toata durata evenimentului, adica pana duminica, va fi deschisa la Palatul Sutu si o expozitie de muzica. Se pare ca va fi o treaba interesant si eu sigur ajung pe acolo weekendul asta...eu zic sa nu ratati nici voi.
Mai multe informatii despre artistii care vor sustine concerte pe parcursul festivalului gasiti pe site-ul http://www.earlymusic.ro/
Sau, de la mine...la cerere, pe mail...

Multumiri pentru afis lui George Kudor :)