Punct

M-a izbit zilele trecute. A venit toamna. Mi-am dat seama cand a trebuit sa fac un folder pentru luna asta de desktopul de la serviciu. Ma gandeam ce luna e ... eram tentata sa scriu august. Mintea mea a ramas blocata cumva in luna august, in vara, la soare si caldura. Frigul nu mi-a dat de gandit cu privire la noul anotimp ca a fost intercalat cu zile calduroase si cu soare in care visam din redactie la plimbari in parcsi cafele cu lapte baute pe terase cochete. Toamna e anotimpul meu preferat. In mare parte cred ca din cauza culorilor incredibile, mai ales la munte, dar asta e...ma bucur si in Bucuresti cat pot.
De vreo doua saptamani ma trezesc in fiecare dimineata cu un singur gand: Vreau concediu!". Degeaba vreau. Am reusit sa strecor insa un weekend la munte, iar. Daca totul merge bine saptamana viitore pe vremea asta o sa fumez o tigara de undeva de pe o strada frumoasa a Brasovului.
Vroiam sa pun si o poza frumoasa, dar in calculatorul asta nu am nimic interesant. Poate diseara de acasa.
Atat! nu mai am chef. Vreau acasa. Degeaba vreau. Ma duc sa-mi iau o cafea cu gust nasol de la aparatul de al parter.

Vocea este un dar

Weekendul trecut am fost plecata intr-o deplasare unde am cunoscut persoane deosebite care m-a impresionat prin ambitia si puterea lor. Este vorba despre persoanele laringectomizate si ceea ce o asociatie a reusit sa faca pentru ele.
Initial am vrut sa scriu mai multe, dar mai vine va invit sa dati doar un click mai jos si sa vedeti despre ce este vorba...poate cunoasteti pe cineva care are nevoie de ajutor sau se afla intr-o situatie similara cu persoanele din acest reportaj. In cazul asta va stau la dispozitie pentru mai multe detalii.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=48352&c=384

Tot ce pot sa spun este ca oamenii pe care i-am cunoscut acolo m-au impresionat. Iar cele 2 minute si cateva secunde la care se rezuma repostajul nu sunt suficienta pentru a cuprinde tot ce ar fi fost de zis.

Tv-ul, cel mai ieftin babbysitter

Cand eram mica aveam cateva seriale de desene animate preferate. Stiu ca ma uitam la Tom si Jerry de fiecare data cand era la televizor si aveam doua casete, una cu Robin Hood si una cu Piratii Apelor Negre. Le-am vazut de atatea ori ca s-au zgariat casetele alea. In ultima vreme am vazut ca desenele animate nu mai seamana deloc cu cele pe care le stiam eu si nu inteleg cum se pot uita copiii la ce e acum la tv. Dupa parerea mea sunt mult prea violente pentru un copil care imita cu usurinta orice comportament observat. Parerea psihologilor este insa foarte diferita. Cu argumentul ca nu traim nici intr-o lume ideala si nici nu ne putem creste copiii sub un clopot de sticla, spun ca atata timp cat nu plantam copilul in fata televizorului singur, ca sa scapam cateva ore de el, chiar este bine sa vada astfel de programe daca e cineva langa el sa-i explice ce se intampla acolo si pe scurt sa-l invete diferenta intre bine si rau.

Pareri ale speciaistilor pe aceasta tema si scene violente de desene animate...click mai jos

http://www.tvr.ro/articol.php?id=43690&c=384

Arta vs Vandalism

Am facut acum cateva zile un material despre arta urbana, material la care am lucrat cu mare placere. Inca de cand m-am gandit sa fac asta ma asteptam la tot felul de pareri si reactii. Ei bine, instinctele mele s-au dovedit cat de poate de bune. Ieri cautam materialul pe site sa le trimit linkul si persoanelor care apar si nu au avut cand sa-l vada la tv.
Mai jos e linkul, iar sub stire puteti vedea si comentarii primite de la stimatul telespectator.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=41480&c=61

Live de pe A2

Ieri, de ce imi era mai teama, de aia nu am scapat si nici nu imi pare rau.
Mai mult luata pe sus, m-am trezit pe Autostrada Soarelui. In mod normal cand auzeam de live negam vehement si fugeam ca dracu' de tamaie, dar ieri mai de curiozitate, mai obligat nu am mai facut asta.
Cand m-a chemat producatoarea si mi-a zis "pleci acum pe A2 si ai live la 2", m-am blocat. Nu am mai Zis nici da, nici nu. Ea imi tot spunea care e subiectul si repeta din doua in doua fraze "calm, da...calm, o sa fie bine...", nu de alta dar stia ca nu am antecedente in ceea ce priveste directul si cred ca oricum in momentul ala fata mea spunea tot :P
Pana la urma, cu un mare nod in gat si muuulte emotii, m-am trezit la locul faptei. Niciodata nu a trecut jumatate de ora mai greu decat jumatatea de ora de ieri...inainte de jurnal. Ma plimbam prin soare fumand si tot repetam in gand cam ce intentionam sa spun. Nu am reusit pana la urma sa ajung la o varianta clara pentru ca tot gaseam imbunatatiri si completari la text. Pe langa faptul ca muream de cald emotiile amplificau tot. Si cum in jur de 5 minute am stat la cadru in fata camerei simteam deja ca ma topesc si ma preling pe asfalt. Imi aduc aminte doar ca atunci cand producatoarea de teren mi-a spus ca mai sunt 10 secunde pana la mine mi-am spus "asta e...sa nu o dau in bara ca se duce dracu' tot!"
Urmatoarele 5 minute sunt o mare ceata. Nu imi mai amintesc mare lucru nici din timpul directului si nici minutele de dupa. Stiu doar ca m-am trezit fara casca si microfon, iar colegii radeau in jurul meu, dar nu stiu cum s-a intamplat restul Repetam doar foarte serioasa ca tremur si vreau o tigara. Apoi am vazut si eu inregistrarea...si am avut parte numai de reactii pozitive din parte colegilor si producatorilor, deci totul a mers mai mult decat bine, motiv pentru care am repetat experienta si azi, alt subiect, alta locatie insa :D si a inceput sa-mi placa.

Aseara m-am amintit de un subiect din iarna, cand am aflat de ceva, m-am dus acolo, am inghetat 3 ore...si apoi au tremis reporter sa faca directul pentru ca eu pe vremea aia nu prestam asa ceva. M-am ofticat foarte rau atunci, dar ieri si azi mi-am luat revansa :D

Nu am chef azi

Tocmai m-am intors de la mare...si nu am chef de nimic. Mai ales nu am chef sa despachetez pentru ca lucrurile inca miros a mare si mai au fire de nisip printre ele si parca as vrea sa pastrez cat mai mult senzatia asta...
Am avut un weekend prelungit fabulos si deja incep sa planific urmatoarea plecare in locul asta linistit unde nu vezi oameni pe plaja pe o raza de cateva sute de metri
O sa revin maine probabil cu un post ceva mai lung si intamplari amuzante despre cum am interactionat nu cu unu' doi vecini de palier de la pensiune...ci am dat peste un lot intreb de rugby :)) si despre creanga care nu ne-a lasat sa dormit pana spre dimineata :D
Pana atunci trebuie insa sa aflu si ce inseamna exact rugby de sapte :P

le roi est mort, vive le roi!

" Incident - Candidat PSD mort la Voineşti

Candidatul PSD la primăria comunei Voineşti, din judeţul Iaşi, Neculai Ivaşcu, a murit ieri-dimineaţă, la doar două ore după deschiderea urnelor, din cauza unei afecţiuni grave a ficatului. Ivaşcu a ocupat fotoliul de primar al comunei din 1990. Pentru că legea electorală nu prevede explicit ce se întîmplă în momentul în care unul dintre candidaţi încetează din viaţă, reprezentanţii BEJ au cerut lămuriri BEC. Alături de Ivaşcu intrase în turul doi candidatul PNL, Gheorghe Dobreanu. Ivaşcu obţinuse la primul tur al alegerilor 100 de voturi în plus faţă de contracandidatul său de la PNL. În urma decesului, reprezentanţii PSD şi PD-L au solicitat întreruperea procesului de votare în Voineşti. Acelaşi lucru a cerut BEC şi Asociaţia Pro Democraţia (APD). Totodată, Pro Democraţia a precizat că, dat fiind decesul unuia dintre candidaţi, procesul electoral va fi în mod evident viciat din cauza existenţei, în fapt, a unei singure candidaturi. Pentru că nu există prevedere legală în baza căreia să fie oprită votarea BEC a decis însă ca procesul electoral să continue în Voineşti. "

SURSA: JURNALUL NATIONAL

SURSA FOTO: WWW.ROMANIALIBERA.RO

Intrebarea mea e ce dracu fac aia daca iese mortu' primar? Sa vedem ce zice BEJ dupa numaratoare...pare sinistru...dar cine nu a ras cand a auzit stirea? Cel mai tare e ca oamenii aia l-au votat in continuare si dupa ce au aflat cei pe care il doreau la primarie...ei bine...parasise lumea asta..

Oare nu a comandat nimeni un exit-poll si pentru Voinesti?

Cablul care ucide cu bestialitate

*probabil ca toti iubitorii de animale ma vor injura, dar nu ma pot abtine:

"Viaţa bucureştenilor este pusă în pericol de instalaţiile electrice ale S.C. Luxten S.A. care şi-a abandonat lucrările, le-a lăsat neasigurate şi sub tensiune pentru a monta bannere electorale pe proprii stâlpi.
Dând dovadă de mare inconştienţă şi în graba rezolvării solicitărilor politice, angajaţii societăţii au lăsat neizolate cablurile electrice de la un stâlp din Parcul Plumbuita în urma căruia a decedat prin electrocutare joi, 8 mai a.c. câinele de companie al unui bucureştean. Din fericire de stâlpul respectiv nu s-a atins niciunul din miile de copii sau persoane majore care vizitează zilnic parcul în această perioadă a anului."

Dintr-un comunicat de presa trimis azi de dimineata de Primaria Sectorului 2

Maraton de filme

Maine incepe festivalul de film european. Din program fac parte 39 de filme din tari precum Belgia, Cheia, Croatia, Lituania, Polonia, Slovacia si multe altele. Proiectiile pot fi urmarite la cinema Studio sau la MTR.
O prezentare mai ampla puteti vedea in reportajul colegei Irina :P click mai jos
http://www.tvr.ro/articol.php?id=36762&c=61

Sau pe site-ul evenimentului www.festivalulfilmuluieuropean.ro

Deci, ne vedem acolo...eu deja am pus ochii pe cateva fime :D

Sa ne radem si sa ne simtem bine!

Pentru cei care nu stiu ieri a fost ziua mondiala a rasului. :D

http://www.tvr.ro/articol.php?id=36503&c=384

Click for details :)

Moment aniversar

Astazi se implineste exact un an de cand am avut prima mea filmare in calitate de reporter. Pe vremea aia eram in alta redactie. Pana atunci mai fusesem de cateva ori la filmari cu alti reporteri ca sa vad cam cum stau lucrurile, dar pe 3 mai 2007 s-a hotarat! Era timpul sa ma descurc singura. Subiectul a fost relansarea ziarului Cotidianul cu ocazia Zilei Mondiale a Libertatii Presei. Momentul a fost memorabil. Aveam atat de multe emotii incat ma mir ca nu m-am impiedicat pe scrile redactiei Cotidianul, sau ca nu am dat cu capul in vreun geam. Am avut insa noroc sa merg la acea filmare cu un cameraman foarte de treaba care m-a incurajat tot timpul si mi-a explicat multe lucruri...dintre care unele banale insa elementare...spreexemplu...cum sa tin eu microfonul nici prea jos, dar nici intre dintii omului :D
Una peste alta totul a iesit bine, omaneii de acolo au fost foarte draguti si nici nu cred ca si-a dat seama cineva cat de panicata eram eu.
Si pentru ca in ziua aia si stirea a iesit bine de atunci am tot facut teren si momentan nici nu vreau sa ma opresc :)

Rade ciob de oala sparta

Minunata specie mai suntem si noi, femeile. Suntem bune de gasit cusururi barbatilor...dar sa mai privim si in oglinda!

Am observat, la mine si nu numai, dar nu o sa generalizez totusi, ca la "diverse" intrebari am tendinta sa raspund scurt "NU!". Iar daca respectiva conversatie se termina asa...pentru ca eu i-am pus punct...nu sunt deloc multumita, din contra mai rau ma enervez. Si ca sa fie mai clar va dau un exemplu:

Sa spunem ca sunt foarte incruntata, deloc sociabila si vizibil deranjata de ceva. Un prieten ma intreaba:

"s-a intamplat ceva?" / "esti suparata? / "ce ai patit?" / "de ce esti suparata?"

La oricare dintre intrebarile de mai sus raspunsurile vor fi:

"nu" / "nu" / "nimic" / "Nu am nimic" - pe un ton sec si iritat

Daca respectivul prieten, din respect si consideratie pentru mine si ale mele ciudate sentimente se va resemna si nu va intreba altceva, in loc sa ma simt multumita/usurata voi fi si mai imbufnata si cumva o sa gasesc in urmatoarele minute un motiv intemeiat sa-mi vars nervii pe el. Daca mai insista insa cel putin o data, de preferat de doua ori cu astfel de intrebari, voi incepe sa povestesc tot ce am pe suflet. Si spre deosebire de primul caz ma voi bucura ca e cineva caruia ii pasa si ma asculta si imi poate da un sfat.

Si in legatura cu asta am si avut o conversatie draguta cu un prieten acum ceva timp. Asta dupa ce si-a luat-o pentru nu a insistat :D Acum insa chiar ma amuza cand ii mai dau astfel de raspunsuri (pentru ca nu, nu m-am lecuit) si vad cum rabdator ma descoase si fara sa fie agasant ma face sa vorbesc...si nu din curiozitatea lui ci pentru ca stie ca am nevoie. Si nu e singurul.

E bine sa ai astfel de prieteni care nu intreaba doar de complezenta. Ei chiar arata ca le pasa.

Fara titlu

De cand m-am trezit, asta ca sa nu mai mentionez ziua de ieri telefonul zbarnaie. Mesaje, care de care mai poetice. Am senzatia ca de la un sezon la altul lumea se intrece cu tot mai multa inversunare in compunerea unor mesaje de sarbatori din ce in ce mai poetice. anul asta totusi au fost parca ceva mai dragute si mai originale.
Partea proasta...retraiesc parca zilele de Craciun. Si nu au fost niste zile tocmai dragute cum erau acum cativa ani pentru ca si de aceasta data imi petrerc Sarbatorile la serviciu. E o veselie extraordinara in redactie si cateva birouri s-au transformat in mese pline cu mancare.
Eu vreau acasa!

Manele bagate pe gat

Azi de dimineata rataceam prin Bucuresti dupa ce rezolvasem diverse probleme de serviciu. Plictisita pana la ultimul fir de par de stat in statia de autobuz de pe Protopopescu (langa Mihai Viteazu) si vazand ca autobuzul cu pricina se incapataneaza sa apara am zis eu "uite ce frumos e afara...hai sa ma duc sa beu o cafea la o terasa in loc sa intepenesc pe trotuarul asta" Si am avut si noroc sa gasesc un pub cu o terasa draguta foarte aproape de statie. Linistit...dragut...capucino...bun...friiisca...muzica incet. Bucuria nu a tinut mult. Apar doua grupuri de pusti de la liceul mentionat anterior. Nu numai ca erau foarte zgomotosi si cat se poate de tarani, dar extrem de mandru unul dintre ei a scos telefonul mobil din buzunar, a butonat nitel si in scurt timp din minunatia de aparat au inceput sa rasune melodios si dureros manele.
Mi-am terminat repede cescuta de cafea si tigara si am fugit.

Urat! Foarte urat!!!

Impresii

Am promis ca revin cu poze si impresii dupa scurta vacanta. Si cu toata ca m-am intors de miercuri seara am tot vrut sa scriu cate ceva insa nu stiu ce. Nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa termin. Praga mi-a lasat o impresie atat de puternica incat e greu de descris, Viena totusi nu a avut acelasi efect asupra mea. Insa in Praga m-m simtit fantastic. Parca acolo era locul meu. Mii de vibratii pe moment in acord perfect..o muzica a orasului. De la arhitectura si pana la atmosfera pe care o degajau stradutele alea si vreme incredibil de schimbatoare si imprevizibila pana la toti papusarii, cantaretii de pe strada, si ceilalti artizani...un oras minunat. Dar pentru ca totusi oricat as incerca nu pot sa redau exact Praga, o sa va pun si cateva poze si va indemn cu toata caldura sa mergeti candva in acest oras fantastic.

leaving on a jet plain

Un scurt post de goodbye...
bagajul e gata, totul e pregatit, urmeaza o pauza de cateva zile pe blog insa promit ca revin cu poze si povestiri din Praga si Viena pe la sfarsitul saptamanii viitoare :D
6 prieteni, 6 zile, departe de scoala si serviciu :D

Motive, Intamplari si Urmari

In ultima vreme am inceput sa cred tot mai mult ca totul se intampla cu un motiv si asta si pentru ca in timp s-a demontrat...cel putin pentru mine. Inainte chiar daca vroiam sa cred asta nu reuseam din simplul motiv ca atunci cand se intampla ceva eu vroiamsa gasesc imediat motivul si sa inteleg de lucrurile au decurs asa si nu altfel. Poate ca cea mai importanta lectie pe care am invatat-o este sa am rabdare. Si rabdarea pentru mine a fost foarte greu de dobandit. Explicatiile nu vin imediat si nu vin sub forma unui mail. Vin in timp si intr-un mod subtil. Tine de tine daca le vezi sau nu.
De unde a plecat toata vorbaraia asta...de la o discutie cu o prietena despre felul in care am ajuns noi ce suntem astazi si unde suntem astazi. Fiecare isi dorea sa faca altceva,a fie la alta facultate, sa lucreze in alt domeniu si printr-o serie de intamplari firul vietii noastre s-a schimbat radical in ultimii doi ani. Nu spun asta cu nici o urma deregret. Pentru ca lucrurile s-au asezat foarte bine pentru amandoua, dar nici una nu se vedea in postura in care suntem acum. Ea vroia teatru eu medicina. Amandoua am ajuns in presa. Totul a luat alt traseu intr-o zi , de vara groaznic de calduroasa dar in care ne-am bucurat de o ploaie torentiala racoroasa la Motoare. Cand s-a pus pe plouat mai toti au fugit si terasa s-a golit rapid. Noi ne-am adapostit sub o streasina si am ramas acolo. In seara aia ne-am facut prieteni noi care in scurt timp ne-au intrebat dacane intereseaza sa lucram la un post de radio, iar mie mi-a spus ca ma vede lucrand la stiri. La inceput nici nu am vrut sa aud, dar dupa interviu si prima saptamana de lucru a inceput sa ma prinda. Daca nu ramaneam in seara aia acolo poate acum era in alta parte...;si totusi am ajuns reporter...dar nu-mi pare rau. o banala decizie de moment de a nu pleca din cauza ploii m-a adus unde sunt azi

Pour la beaute du geste

les chansons d'amour

Overheard

Discutie intre doi barbati de aproximativ 50 si un pic de ani (auzita in pauza de fumat)

"E medic stomatolog. Are 34 de ani si sta cu ma-sa. I-am zis sa se mute...sa stea in fundu' lu' ma-sa la varsta asta... Poate se si marita daca se muta"
"Eee, daca a ajuns pana la varsta asta nu se mai marita. Devin pretentioase si cusurgioaice. Eu m-am insurat la 20 de ani si nu-mi pare rau..."
"Nici la 20 de ani...la 20 nici nu stii cate sectoare are Bucurestiul"

Pentru indragostiti

Am fost ieri la Sala Dalles, la targul pentru Valentine's Day. Stiam la ce sa ma aptept, dar trebuie sa recunosc...acest targ mi-a depasit asteptarile. M-a speriat asa cum ma speriau filmele cu Chuckie cand eram copil. Tonele de inimioare rosii si bradate atarnate peste tot pareau ca se vor napusti aspura mea si ma vor ucide fara mila. Pe langa toate astea...muuuult, dar foaaarte multe animalute de plus, majoritatea roz...pufoase si cu ochi mari si sticlosi...amenintatori chiar...unele stateau imbratisate, altele bot in bot, iar altele scoateau sunete enervante. Un univers in care se auzea peste tot zgomot de pupaturi si "i love you"
Nu stiam cum sa fug mai repede.
In afara de asta am pus ochii pe cateva bijuterii dragute :D

Alta...

Ca sa se stie...nu-mi place leapsa...nici asta...nici alta...Nu stiu ce e asa amuzant pentru voi, dar fie.

Si mai e vorba si de cele mai bune voci din industria muzicala romaneasca. Oricine se va uita la mine in calculator va observa ca in afara de Iris si Vama Veche, de pe vremea cand stiam fara cea mai mica ezitare toate melodiile pe care le canta Chirila pe disc sau in concert, deci in afara de astea...e foarte putina muzica romaneasca in calculatorul meu, dar precum spuneam...fie...

In primul rand: Cristi Minculescu pentru ca imi place foarte mult Iris, vocea lui, versurile lor...tot
Acum deja incep sa am dificultati.
As spune Nicu Alifantis pentru starea placuta pe care o am cand ascult melodiile lui
Alexandru Andries pentru Cea mai frumoasa zi
Florin Chilian pentru cateva melodii care imi plac
Tudor Chirila pentru ca in liceu nu credeam ca o sa descopar ceva mai frumos decat Vama Veche :P
Mi-am dat seama apoi ca pot...

Scufita rosie

sau mai bine zis scufita blonda. Ce stire poate fi mai tare decat ca Simona Sensual, care este si presedinte al fan-clubului Cioaca, i-a dus acestuia chiftele cat timp era in arest???
Este genial!!!
Eu am vazut stirea pe pro...trebuia sa vedeti cum aratau chiftelele alea. Era o priveliste inspaimantatoare...cine ar manca asa ceva???

Ziua merg cu tramvaiul...

Nu este un post despre trafic!
Azi a fost o zi lunga. Dupa stiri de prin tara de genul clasicele si aproape zilnicele accidente, ceva extrem de amuzant cu porci din Targoviste care mananca trandafirii din mijlocul orasului (un minunat locuitor al orasului a sugerat ca ei sa ajunga friptura) si alte chestii de genul cruci in cartofi...nu am inteles prea bine despre ce e vorba...seara a luat sfarsit intr-un mod dulce-amarui.
In seara asta am ajuns prin Pantelimon, dincolo de Cora, la un adapost pentru persoane...fara adapost. Niste containere, incaperi tip vagon, calduroase, dar foarte inghesiute, cu paturi de camin, unde gasesti oameni cu tot felul de povesti. Am facut o ora pe drum pana acolo ca era ceva lume in trafic. Tot drumul am ras cu colegii, am povestit, am glumit. La intors la fel. Am discutat cateva minute despre ce era acolo, dar atat. Detasarea e mai mare decat crezi. Nu uiti repede, dar te imunizezi rapid. Nu mai simti nimic. Esti rece. Suflatul parca e impietrit. Ma macina faptul ca de multe ori nu reusesc sa mai simt nimic. Te uiti cu o privire intelegatoare, o fata blanda, un pic afectat, dar nu simti mare lucru, mimezi din bun simt.

Aveau si o pisica cu multi pui. In saracia si inghesiuala aia tineau si pisicile alea langa pat, si era curat si ordine. Nu era fir de praf. Nu era jeg, nu iti era sila. Erau draguti. Ne-au primit bucurosi de parca erau o familie care avea sambata musafiri.
Mi-au povestit de toate, despre cum e acolo, ce fac in rest, cum au ajuns asa...tot ce vroiam sa stiu. Cand vedeau ca imi pierd interesul sau nu mai pun alta intrebare politetea ii oprea si nu insistau si nu urlau in fata camerei cum au fost ei evacuati sau cat costa medicamentele.
Adapostul se deschide seara la 8 si se inchide dimineata la 8. E doar de noapte. Ziua, fiecare se duce unde stie.
Un batran de vreo 60 si ceva de ani...si bolnav
"Si ce faceti ziua, dupa ce plecati de aici?"
"Pai ne facem de lucru"
"Adica?"
"Pai uitati don'soara, eu spre exempu...si nu numai eu...dimineata, iau tramvaiul 14...merge bine 14...fac cam doua ore de la un capat la celalalt...cursa buna. Si apoi iau altu si asa ma plimb toata ziua...pe la 6 ma uit la ceas, vad ca mai sunt doua ore...o cursa si gata, a trecut ziua. Vara si primavara mai stau si in parc..."

O tanara de 21 de ani. E la o post-liceala din Bucuresti. E din judetul Calarasi.
"Cum ai ajuns aici?"
"Eu sunt din judetul Calarasi si am venit aici la scoala. Nu am bani sa stau in Bucuresti. E prea scump sa fac naveta zilnic. Cu tot cu un pachet pe care il iau la mine...ma costa 150 de mii. Si nu am bani. Aici e bine...am caldura...acasa nu e caldura. Ziua...merg la scoala mai devreme...mai stau la prieteni, sau pe strada."

Voi ce faceti in timpul zilei?...ei incearca sa nu inghete si se plimba pe strazi sau hoinaresc prin gara....acasa...nu mai stiu ce inseamna
Tot batranul: "Si sarbatorile le-am facut impreuna aici toti...suntem ca o familie...facem curat impreuna...avem grija unii de alti...ne gospodarim cum putem...na... ca acasa...ma rog...eh...acasa..." da din cap si ii apar lacrimi in coltul ochilor. Pentru cateva momente nu mai poate sa scoata nici o vorba...

Leapsa..e randul meu

Am primit si eu leapsa...

Asadar:
"Era un moment delicat intrucat, in starea de betie in care se afla, daca rosteai un cuvant nepotrivit te puteai pomeni ca-ti sparge o sticla in cap. Adevarul era ca nu fusese niciodata foarte prieten cu Peckover, de fapt rar pusese piciorul in sectia de corectura: exista un fel de zid invizibil intre tipii de la etaj si cei de la parter. Dar acum, simtind apropierea mortii care-i rapise colegul, tinea mortis sa faca parada de camaradenie. Daca era posibil vroia chiar sa si planga, ca sa demonstreze ca el e un tip cumsecade. Iar eu si Joe, care-l stiam bine pe Peckover si stiam ca nu facea nici cat o ceapa degerata, ca nu merita nici macar cateva lacrimi, simteam ca ni se face lehamite de atata sentimentalism muiat in bautura."

Fragmentul este din "Tropicul Cancerului" de Henry Miller. Cartea era chiar pe noptiera. Nu o sa dau leapsa mai departe, dar ii invit pe toti cei care au citit acest post si care cred ca este o ideie draguta, sa considere ca au primit si ei leapsa si sa lase un comment cu fragmentul din cartea lor.

Regula jocului este urmatoarea:
"Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propoziţie. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau "intelectuală". Dă mai leapşa departe la alţi 6 prieteni. "

Flacari...

Din categoria o sa murim in flacarile iadului, azi va prezentam: incalzirea globala. Sau cum a spus o colega cand a fost intrebata despre ce era vorba intr-o anumita stire: "eee, pe scurt...Green Peace , incalzire globala, ne ia mama dracu' pe toti"

Daca ati trait cu impresia ca vara trecuta a fost infernal de cald si era sa ne topim toti si sa ne facem una cu asfaltul, si toate domnisoarele care si-au ingropat tocurile in asfaltul incins, moale ca un aluat, babele, pardon, personele in varsta care au lesinat pe capete in mijlocul strazii incercand sa ajunga iar la Obor sau Matache, voi toti cei care ati stat in trafic in RATB sau masini fara aer conditionat, si ati simtit cum sare apa din voi ca din fantana de la Universitate...daca voi toti ati trait cu speranta ca o sa fie mai bine, sau daca nu mai bine, macar ati fost convinsi ca mai rau de atat nu se poate...ei bine, vin eu acum si va spulber toate sperantele.

9 Am ne informeaza: "2008 cel mai cald an din istorie"...si daca asta nu va sperie...iata si continuarea:

"Anul 2008 se va numara printre zece cei mai calzi ani din 1850 incoace, prognozeaza meteorologii britanici. Dupa cum se stie, tot potrivit unui studiu britanic, incalzirea globala, cu toata seria de fenomene extreme, se va simti cu adevarat abia peste un an
Potrivit specialistilor, temperatura exterioara globala va creste in 2008 cu 0,37 grade Celsius peste ceea ce climatologii numesc o medie pe termen lung de 14 grade Celsius. Calculul a fost efectuat pe baza mediei temperaturilor exterioare inregistrate la nivel global intre 1961 si 1990, ne informeaza Ziua. Aceasta crestere va fi suficienta pentru a clasa anul 2008 printre cei mai calzi. Recordul il detine insa, anul 1998, cand cresterea peste medie a fost de 0,52 grade Celsius."

Sfatul meu: Sa nu va plangeti de zapada asta ca o sa ne lipseasca...si cine stie cand mai vedem in Bucuresti nameti cum au fost zilele astea...
Sursu: www.9am.ro