luni, 28 ianuarie 2008

Ziua merg cu tramvaiul...

Nu este un post despre trafic!
Azi a fost o zi lunga. Dupa stiri de prin tara de genul clasicele si aproape zilnicele accidente, ceva extrem de amuzant cu porci din Targoviste care mananca trandafirii din mijlocul orasului (un minunat locuitor al orasului a sugerat ca ei sa ajunga friptura) si alte chestii de genul cruci in cartofi...nu am inteles prea bine despre ce e vorba...seara a luat sfarsit intr-un mod dulce-amarui.
In seara asta am ajuns prin Pantelimon, dincolo de Cora, la un adapost pentru persoane...fara adapost. Niste containere, incaperi tip vagon, calduroase, dar foarte inghesiute, cu paturi de camin, unde gasesti oameni cu tot felul de povesti. Am facut o ora pe drum pana acolo ca era ceva lume in trafic. Tot drumul am ras cu colegii, am povestit, am glumit. La intors la fel. Am discutat cateva minute despre ce era acolo, dar atat. Detasarea e mai mare decat crezi. Nu uiti repede, dar te imunizezi rapid. Nu mai simti nimic. Esti rece. Suflatul parca e impietrit. Ma macina faptul ca de multe ori nu reusesc sa mai simt nimic. Te uiti cu o privire intelegatoare, o fata blanda, un pic afectat, dar nu simti mare lucru, mimezi din bun simt.

Aveau si o pisica cu multi pui. In saracia si inghesiuala aia tineau si pisicile alea langa pat, si era curat si ordine. Nu era fir de praf. Nu era jeg, nu iti era sila. Erau draguti. Ne-au primit bucurosi de parca erau o familie care avea sambata musafiri.
Mi-au povestit de toate, despre cum e acolo, ce fac in rest, cum au ajuns asa...tot ce vroiam sa stiu. Cand vedeau ca imi pierd interesul sau nu mai pun alta intrebare politetea ii oprea si nu insistau si nu urlau in fata camerei cum au fost ei evacuati sau cat costa medicamentele.
Adapostul se deschide seara la 8 si se inchide dimineata la 8. E doar de noapte. Ziua, fiecare se duce unde stie.
Un batran de vreo 60 si ceva de ani...si bolnav
"Si ce faceti ziua, dupa ce plecati de aici?"
"Pai ne facem de lucru"
"Adica?"
"Pai uitati don'soara, eu spre exempu...si nu numai eu...dimineata, iau tramvaiul 14...merge bine 14...fac cam doua ore de la un capat la celalalt...cursa buna. Si apoi iau altu si asa ma plimb toata ziua...pe la 6 ma uit la ceas, vad ca mai sunt doua ore...o cursa si gata, a trecut ziua. Vara si primavara mai stau si in parc..."

O tanara de 21 de ani. E la o post-liceala din Bucuresti. E din judetul Calarasi.
"Cum ai ajuns aici?"
"Eu sunt din judetul Calarasi si am venit aici la scoala. Nu am bani sa stau in Bucuresti. E prea scump sa fac naveta zilnic. Cu tot cu un pachet pe care il iau la mine...ma costa 150 de mii. Si nu am bani. Aici e bine...am caldura...acasa nu e caldura. Ziua...merg la scoala mai devreme...mai stau la prieteni, sau pe strada."

Voi ce faceti in timpul zilei?...ei incearca sa nu inghete si se plimba pe strazi sau hoinaresc prin gara....acasa...nu mai stiu ce inseamna
Tot batranul: "Si sarbatorile le-am facut impreuna aici toti...suntem ca o familie...facem curat impreuna...avem grija unii de alti...ne gospodarim cum putem...na... ca acasa...ma rog...eh...acasa..." da din cap si ii apar lacrimi in coltul ochilor. Pentru cateva momente nu mai poate sa scoata nici o vorba...

5 comentarii:

Sagy, spunea...

Asta este realitatea trista.. postul tau mi-a adus aminte de vremurile cand cuteeram si eu stazile in postura de boschetar... Defapt la asta duce industrializarea si tehnologizarea.. ne pierdem fiinta noastra.
Aveam inainte o replica mai "desteapta", dar prefer asta .. e mai sincer

Alexandra spunea...

am vorbit cu mai multi aseara, dar nu stiu de ce batranelul asta m-a impresionat intr-un fel. Avea ceva special...oricum era optimist...urma sa plece la Zalau la un azil

Sagy, spunea...

:-\ Il sri pe Cristian Stan.. un pusti care lucreaza si el la tvr2..

Alexandra spunea...

numele nu-mi spune nimic...depinde ce face aici. Eu sunt la departamentul de stiri si suntem oarecum separati

Sagy, spunea...

Lucra la emisiunea Tehnicus.. sau asa ceva... l-am intalnit vara asta pe insula Atlantykron, si trebuia sa-mi daie o inregistrare=))