Oameni ai strazii

Ieri pe la ora 11 eram in masina pe undeva prin Drumul Taberei. Era ceva trafic si tocmai se schimbase culoarea semaforului...deci mai aveam un pic de stat, dar in masina era cald si bine, ascultam muzica, deci nu ma deranja sa mai astept cateva minute. In dreapta, un pic mai in fata statea, la acelasi semafor un autobuz. Printre masinile care asteptau se strecura un cersetor...un copil, nu cred ca avea mai mult de 16 ani. Afara erau aproximativ -2 grade cred, iar el era imbracat numai cu niste pantaloni de pijama si avea niste incaltari jerpelite. Se vedea pe fata lui cat de tare il chinuia frigul. In timp ce trecea printre masini s-a oprit cateva momente in spatele autobuzului si si-a incalzit mainile la teava de esapament. Cand culoarea semaforului s-a facut verde a fugit si el repede pe trotuar si a plecat mai departe. Unde se ducea...cum ajunsese in halul asta...nu stiu. M-am uitat repede in rucsac sa vad daca nu cumva mai am vreo bluza la mine, dar mi-am amintit ca o lasasem acasa dimineata inainte sa plec la serviciu. Mi-a parul atat de rau ca nu aveam nimic sa-i dau...nici mancare, nici haine, si nici bani nu prea aveam la mine... Si cu banii ce sa faca? nu avea nici un buzunar in care sa ii tina. Putea sa-l bata oricine si sa-i fure banii. Acum trei zile a fost Craciunul. Cei mai multi dintre noi, daca nu au lucrat, au stat acasa, la caldura, au mancat au ascultat muzica...au admirat bradul impodobit...au avut in jurul lor prieteni si familie. Oamenii astia nu ar trebui sa isi petreaca viata in frig, in strada...

De Craciun

Chiar daca nu cu petreceri ca in ultima vreme, Cracinul asta a fost foarte dragut...

Am jucat sah, si mi-au tinut companie o prietena, o sticla de vin rosu sec, despre care ea tinut sa precizeze ca este italienesc si foarte bun...dunhill, my favorite si Ferrero Rocher.

In fundal "God gave me style and gave me grace, God put a smile upon my face..."

Ma intorc, vinul e abia la jumatate iar regele meu in pericol...il ameninta un nebun.

Ne place la inchisoare

Este o stire...ceva mai veche, de pe mediafax, dar nu am apucat sa scriu nimic pana acum pentru ca nu am mai avut privilegiul de a avea o conexiunea la internet de acasa...fie ea buna, rea, de vreo doua saptamani nu a mai fost deloc. Si daca tot sunt la capitolul asta, daca cei de la firma respectiva au impresia ca vor primi un leu de la mine luna asta sunt optimisti. Dar, sa revenim la stirea care m-a amuzat atat de mult.

"Un rus a furat o prăjitură pentru a se întoarce în închisoare

MOSCOVA, 27 noi (MEDIAFAX) - Un infractor rus a furat prăjitura unei femei care se plimba pe stradă şi a rugat-o să cheme Poliţia pentru a se putea întoarce în închisoare, relatează Reuters. Purtătorul de cuvânt al Poliţiei din localitatea Krasnoyarsk, situată la 4.400 kilometri la est de Moscova, a spus că nu ştie exact motivele pentru care rusul a acţionat astfel, dar când poliţiştii au ajuns la locul faptei acesta le-a spus că vrea să e întoarcă în închisoare. Bărbatul a fost eliberat de curând după ce a stat 12 ani în închisoare, a precizat purtătorul de cuvânt al Poliţiei. Acuzaţiile aduse hoţului de prăjitură ar putea să ducă la condamnarea acestuia la alţi trei ani de închisoare. "

Interesant era sa aflam si motivele pentru care omul era atat de disperat sa se intoarca. Cel mai probabil nu avea o familie la care sa se intoarca dupa cei 12 ani de detentie si decat sa moara de frig si de foame pe strazi a preferat un trai ceva mai asezat intr-o celula, oricat de neprimitoare ar fi ea...

Cu taxiul prin Bucuresti

Aseara am plecat mai tarziu decat de obicei de la serviciu si trebuia sa ajung la o cafenea din centru vechi. Imi era mult prea frig si lene sa iau metroul pana la universitate asa ca am chemat un taxi si mi-am facut eu un traseu in minte. am zis ca daca ma lasa pe Calea Victoriei colt cu Lipscani este destul de convenabil. Ma pregatisem sa las o suma destul de mare avand in vedere aglomeratia care care e in centru. Din Dorobanti pana la magazinul Victoria cursa a facut fix 10 lei. Am scos hartia de un milion din portofel, stiu greseala mea ca nu am schimbat inainte, dar nu mai aveam nici unde si nici timp, si am sperat ca domnul are sa-mi dea restul. Si nu a avut. Nu aveam de gand sa-i las toti banii asa ca am inceput sa ma uit cu disperare in stanga si in dreapta in cautarea unui magazin deschis unde sa pot schimba. Dar la ora aia tot era inchis. Domnul, m-a socat cand a spus "lasati domnisoara, ca nu avem unde sa schimbat". Eu, cu o ochii mari "Cum adica?" El: "PAi asta e, e vina mea ca nu am sa va dau restul...poate mai mergeti cu taxiul si imi dati dumneavoastra daca ne mai intalnim vreodata...eu muncesc oricum" Imi venea sa-i spun ca si eu muncesc, dar nu pe gratis. Domnul a insistat sa nu-i dau nici un ban. Eu, tot in stare de soc am insistat "Dar nu se poate..." "Ba da, lasati, nu e nici o problema" Dupa ce mi-am cerut scuze de mai multe ori am coborat buimaca din masina.
Trebuia sa-i cer numarul de telefon si sa-i dau banii in alta zi, dar eram muta de uimire. Creierul meu era blocat. De cele mai multe ori nu stiu cum sa-ti ceara mai multi bani si sa nu iti dea restul. M-am mirat sa vad ca mai exista si astfel de oameni. O sa mai sun la compania asta data viitoare cand trebuie sa merg cu taxiul in speranta ca o sa vina acelasi domn dragut si o sa ii pot da banii.

Copacii de hartie au prins viata

Astazi a inceput campania de plantare a celor 1120 de copaci achizitionati in cadrul proiectului Copacul de Hartie. Primul spatiu verde ales pentru este situat pe strada Clabucet din sectorul 1 al Capitalei. De ce tocmai in sectorul 1? Pentru ca atunci cand au incercat sa gaseasca un spatiu verde unde sa planteze s-au lovit de usi inchise. Asa ca in final, au raspuns invitatiei publice "Adopta un spatiu Verde" facuta de Primarul Andrei Chiliman. Pe parcursul celor 7 luni de activitate cei cinci voluntari care au pus la cale acest proiect au reusit sa stranga peste 97 de mii de kg de hartie si aproximativ 12 mii de kilograme de carton care sunt acum transformate in 1120 de copaci. Proiectul are la baza un concept simplu: colectarea hartiei, vanzarea hartiei, cumpararea puietilor, plantarea acestora cu sprijinul voluntarilor si in final, refacerea mediului. Potrivit statisticilor in fiecare an sunt taiati 7 copaci pentru fiecare persona. O tona de hartie de imprimanta inseamna 24 de copaci taiati. 17 copaci sunt salvati la fiecare tona de hartie reciclata, iar din 100 de tone se pot replanta aproximativ 15 hectare de padure.



Imi pare rau ca nu am poze de la actiunea de plantarede azi...au avut noroc pentru ca acum doua zile cand m-au anutat pe mine ningea si batea vantul, iar azi, a fost o vreme superba, chiar daca soarele a avut dinti :P

Mai multe informatii despre Copacul de Hartie gasiti pe www.copaculdehartie.ro

Invitatie la cenzura

Nu imi dau seama daca sunt eu exagerata sau sunt altii nebuni. Oare prietenii (si cand spun prieteni nu ma refer la amici, ma refer la prieteni, oameni care au trecut prin multe impreuna, se cunosc de cativa ani, si sunt foarte apropiati) daca isi permi sa faca glume intre ei, sa se tachineze, sa isi mai dea ochii peste cap. Atunci cand petreci suficient timp langa un om usor, usor depasesti anumite bariere si comportamentul tau se schimba. Devine mult mai familiar. Tocmai de aceea credeam ca iti permiti mai multe, mai ales daca il cunosti pe celalat si stii cum reactioneaza, sau daca nu te superi pentru ca stii ca a fost doar o gluma, si nu a avut nimic rautacios la baza. Sau accepti o opinie critica pentru ca stii ca personaa respectiva a facut asta incercand sa ajute.

Sau mai bine e sa ne cenzuram tot timpul, sa ne fie teama sa spunem ceva pentru a nu il supara pe celalalt. Sa nu putem sa fim noi insine, sa nu spunem ce gandim si sa ne tinem parerile pentru noi. Oare nici in grupuri restranse si intre prieteni nu putem sa fim liberi? Pana la urma problema asta poate fi vazuta si ca o chestiune care tine de liberatatea de exprimare. Tot timpul trebuie, dupaparerea mea sa fim sinceri si sa spunem ce gandim, dar este adevarat ca in unele contexte nu se poate, si apelam la diplomatie. Dar aici depinde de ce relatie ai cu interlocutorul. Nu poti sa te tragi de sireturi cu oricine e o chestiune de respect si eticheta.

Nu cred insa ca se mai tine cont de eticheta intre prieteni. Nici nu ne injuram...dar nici nu umblam cu sapte randuri de manusi. Si daca stam sa ne gandim... un grup de baieti care ies la bere...dupa eticheta folosita in anumite imprejurari comportamentul lor este total nepotrivit. Dar pentru relatia dintre ei...si regulile lor nescrise...este o forma de exprimare care indica gradul de apropiere dintre ei.

Dupa toata pledoaria de mai sus...tind sa cred ca sunt altii nebuni :))

Intre iarba si betoane

In ultima vreme problema spatiilor verzi din Bucuresti, sau mai bine zis problema distrugerii lor a devenit tot mai mediatizata datorita scandalului cu Parcul Bordei. Nu numai ca tot mai multe cladiri rasar peste tot, parca de la o zi la alta, dar nici parcurile care au mai ramas nu prea mai sunt asa de verzi ca in amintirea mea de cand eram copil. Tot mai multi afaceristi incearca sa puna mana pe diferite zone ale Bucurestiului si nu pentru a face un parc frumos ci pentru a face un sediu frumos pentru firma lor. Problema Parcului Bordei, care spun sincer nu am crezut ca o sa se rezolve intr-un mod favorabil pare acum sa fie pe drumul bun. Primarul Andrei Chiliman se opune cu tarie cedarii terenului omului de afaceri Constanda si pare hotarat sa il desfinteze pe Videanu, asa cum arata si comunicatul de presa alcatuit dupa o conferinta pe aceasta tema:

"Primarul sectorului 1, Andrei Ioan Chiliman, contestă modul în care Primăria Capitalei înţelege să rezolve problema Bordei, afirmând, joi, într-o conferinţă de presă susţinută la sediului Primăriei Sectorului 1, că „Parcul Bordei nu este monedă de schimb pentru a satisface intersele unor oameni de afaceri”."

Dar parcul Bordei nu este singura zona cu o astfel de problema. Am citit un articol azi in Jurnalul National si nu mi-a venit sa cred. Este vorba de alte spatii verzi din Primaverii si Floreasca. Chiar daca teoretic legea interzice construirea in zonele verzi si utilizarea lor in alte scopuri, asta nu pare sa fie un argument suficient de solid. Calea Floreasca, colt cu Johann Strauss, pe malul Lacului Floreasca este una dintre zonele vizate de un grup de afaceristi. Cu intentii bune cum ii stim, ei vor sa contruiasca acolo sedii de birouri. Pentru asta au depus deja proiectul la Agentia de Mediu si mai au nevoie doar de un aviz favorabil.

Partea cu adevarat fascinanta abia acum urmeaza:

" "Deocamdată, dosarul a fost trimis la Direcţia de Urbanism din cadrul Primăriei Capitalei pentru că nu au certificat de urbanism. Interesant este altceva, în momentul în care le-a fost comunicat că zona respectivă este verde şi nu poate fi distrusă conform noii legi a mediului, recent modificată, cei care au venit cu proiectul au spus că vor rezolva problema spaţiilor verzi, plantând iarbă în balcoanele apartamentelor de lux", ne-a spus Nicolae Rădulescu Dobrogea, preşedintele Eco-civica. "


Sa planteze iarba in balcoane...eee, ce parere aveti? Original, nu?


Articolul este foarte interesant. Il puteti citi integral aici: http://www.jurnalul.ro/articole/109051/parcurile-din-primaverii-si-floreasca-la-taiere

Sursa: Jurnalul National.

Libertate...sau doar ne prefacem?

M-am gandit mult daca sa scriu sau nu despre ce am in cap de ieri seara. Initial am zis ca e mai bine sa nu-mi bag nasul, dar apoi am incercat sa gasesc un motiv pentru care sa nu o fac. Si nu am gasit nici unul.
Nici pe acest blog, si nici pe cel anterior nu cred ca am mentionat vreodata unde lucrez. Nu am vrut. Nu am nimic impotriva celor care fac asta. Eu am preferat momentat sa nu fiu asociata cu nici un domeniu, firma sau institutie.
Si totusi, ma intreb acum, este gresit sa scrii pe blog despre locul de munca, atunci cand toata lumea stie care este acesta? Nu este vorba de cenzura, dar cat este de corect sa faci asta...atat fata de institutie cat si fata de oamenii despre care vorbesti? Dar daca nu dai nume...si nimeni nu poate sa stie exact despre cine este vorba decat daca este din interior?
Ca sa nu mai ocolesc subiectul...un coleg si-a facut blog. Acest coleg este editor de stiri la TVR. Nimic iesit din comun. Multa lume are blog, nu? Totusi continutul a starnit tot felul de reactii. Nu o sa dau exemple. Anyway, se pare ca acest blog exista din luna mai. Eu am aflat abia aseara de existenta lui, total intamplator, de la alta colega. Prima si singura mea reactie pe moment a fost curiozitate si pentru ca nu aveam cum sa ma asez la birou si sa incep sa citesc in momentul ala, am asteptat pana am ajuns acasa. Si cand am ajuns acasa am citit toate insemnarile din luna mai si pana acum. si in urma reactiilor observate la ceilalti ma intreb daca este sau nu corect ce scrie colegul meu acolo. Mai exact sunt articole in care povesteste tot felul de intamplari si discutii din redactie. Multe dintre discutiile despre care scrie tin de partea editoriala a unor texte scrise de unii reporteri, sau de partea de productie a unui jurnal. Este adevarat ca nu foloseste nume. Cred ca singurul nume pe care l-a mentionat a fost cel al Rodicai Culcer. Dupa parerea mea nu este nimic gresit. Nu inteleg atitudinea celor care au fost atat de revoltati. Cineva mi-a spus ca nu este normal ce face pentru ca poate sa influenteze intr-un mod negativ imaginea unui reporter. Eu nu cred ca poate sa fie vorba de asa ceva ataata timp cat nu este folosit un nume. In momentul incare spui "reporterul pe domeniu" ma indoiesc ca telespectatorul stie care reporter e pe social, care pe sanatate, care pe eveniment si asa mai departe. Am incercat intr-o discutie aseara pe aceasta tema sa invoc libertatea pe care orice bloger o are. Si drept replica am primit: "Dar este etic?"

Un mic bonus

Cateva dintre statusurile persoanelor din listamea de messenger in seara asta

"Neatza"
"Doi cocosi cu ochii scosi, doua muste fac galuste"
"Citesc stelelor povesti"
"Si daca ramuri bat in geam...tai copacul!"
"Sa se rupa grinda maine daca vin"
"Heard a midget cry"

Later edit, dimineata mai exact:
"Bai Vasilica, dao-n Cristocea masii de treaba"

O minte sclipitoare...

Am zis cateva cuvinte inainte de culcare, dar nu am somn...

In metrou acum doua zile...undeva intre Victoriei si Romana.
Cativa pusti pe scaun, in stanga mea:
Primul: Bah, cred ca plec in Spania de Sarbatori
Al doilea: Unde te duci bah...stai cu mine, mai bem o bere, ce te duci acolo sa vorbesti cu aia cu "ches che tu fe" si d'astea..
Al treilea: asta e in franceza mah...

Cateva vorbe inainte de culcare

Maine este marsul pentru diabetici in parcul Tineretului la ora 11. Cine doreste isi poate masura glicemia gratuit. E posibil sa fie o manifestare interesanta si zic eu ca merita atentie daca luam in calcul statisticile privind diabetul zaharat si numarul de bolnavi. Pe de alta parte...daca ploua se va repeta povestea cu Marsul Discriminarii din weekend.

In alta oridine de idei vineri incepe Festivalul de Muzica veche. In afara de concerte, pe toata durata evenimentului, adica pana duminica, va fi deschisa la Palatul Sutu si o expozitie de muzica. Se pare ca va fi o treaba interesant si eu sigur ajung pe acolo weekendul asta...eu zic sa nu ratati nici voi.
Mai multe informatii despre artistii care vor sustine concerte pe parcursul festivalului gasiti pe site-ul http://www.earlymusic.ro/
Sau, de la mine...la cerere, pe mail...

Multumiri pentru afis lui George Kudor :)

Peste umar...

Treceam intr-o seara cu o prietena pe Lipscani asa, de dragul plimbarii si de dragul unui capucino bun care intuiam ca ne asteapta la Arcade. Si cum mergeam noi si tot povesteam, ma rog ea imi povestea ceva, deodata se rupe filmul. Nu stiu ce a mai zis de la un anumit punct in acolo pentru ca a parut altceva in cadru care mi-a tulburat complet atentia. Acum, sa fie clar, eu nu sunt genul care sa se gandeasca la cai verzi pe pereti in timp ce vorbeste cineva cu mine. Si nici nu-mi fug ochii pe strada dupa barbati...ba din contra, de cele mai mult ori sunt atat de concentrata asupra gandurilor mele, ca nici nu-i observ. Dar de data asta...l-am vazut cum se apropie de la departare...inalt, cu parul plin de volum si in vant ca in reclamele de la "WASH&GO". Initial am avut impresia ca este cineva cunoscut, dar nu era. Am avut asa o senzatie ciudata ca totul se intampla cu incetinitorul auzeam ceva vorbe pe fundal, dar nu ntelegeam o iota. Si eu zambeam , el zambea, ma uitam ca fermecata in ochii lui mari, v-as spune si culoarea, dar nu imi amintesc, si ne apropiam...si am trecut unul pe langa celalalt uitandu-ne fix unul la celalalt si zambind. Ne-am mai uitat peste umar de vreo trei ori, amandoi in acelasi timp...si gata. Si ma gandeam apoi, daca ma trezeam din starea aia de "day dreaming" si fugeam dupa el si...ziceam ceva. Poate el era acel Fat-Frumos din basme si a trecut pe langa mine pe Lipscani, nu am facut nimic si PAC! s-a dus dracului orice sansa de "poveste ca-n filme". Bine ca mai ramasese o frimitura de ratiune in mine si nu am facut asta. DAr sunt tare curioasa cum ar fi reactionat el intr-o astfel de situatie, sau cum ar reactiona oricine. Nu mi-am asumat riscul de a afla, am ramas doar cu un moment dragut in minte.

Sinaia forever...franturi

Acum cateva saptamani weekend la munte cu fetele. Sinaia...Sinaia forever

Sinaia forever inseamna camere mici dar calduroase cu mobila putina si urata, dar esarfe colorate peste tot ca sa inveseleasca atmosfera. Fum de tigara in camera de e nevoie de zugraveala dupa, poze si plimbari toata ziua peste tot, cafea la Irish, cafea la Bulevard, vin fiert pe strada, alte "sucuri" in camera.

Sa fumezi in pat, sa scrumezi intr-o sapuniera verde si sa asculti muzica frantuzeasca de la doua casti mici de la un cd player aruncate intr-un pahar de plastic..."poate se aude mai bine asa". Sa cumperi cu disperare mingiute chinezesti care sar, cu speranta ca pana la urma o sa o nimeresti pe aia rosie care iti place tie mult...si ai geanta plina de mingiute de toate culorile, numai aia rosie nu iese. Sa canti, sa spui bancuri pana cand nu mai ai voce si putere sa te mai misti, haine aruncate peste tot in camera minuscula pentru cele patru fete care stau in ea...tot felul de lucrusoare de toate felurile peste tot...numai in dulap nu. Sa nu stii unde sa ascunzi sticlele si scrumiera mai repede si sa dai din maini cu disperare...sa nu se simta fumul...ca bate administratorul la usa.

Sa adormi cu Tamara fredonand "Try your wings" (Blossom Dearie)

Vreau la munte...

PS: asta nu e originalul...si nu e cantat de ea

Un weekend de octombrie

Ieri, dupa ce m-am plimbat toata ziua prin casa in pijama, cu o cana de cafea in mana, m-am hotarat sa vad un film "My life without me". Si am plans de mi-au sarit ochii, cu lumina stinsa, jaluzelele lasate, singura in casa, cu un pachet de servetele in brate...si ce bine a fost! Mai pe seara am iesit la ceea ce initia fusese programat ca un pahar de vin, o seara linistita in Laptarie, dar s-a transformat intr-o seara de dans in B52...si ce bine a fost! Mi-am dat seama ca nu am mai facut asta si nu m-am mai distrat asa din liceu. Asadar mi-am propus ca de acum inainte sa ies la astfel de petreceri cel putin odata pe luna...mai des de atat nu cred ca o sa pot...dar decat nimic...

Azi...azi m-am trezit cu greu...m-am dat jos din pat aproape taras si am pierdut cam o ora si ceva in bucatarie si nu m-am lasat pana nu am baut tot ibricul de cafea. Si nu stiu ce mi-a venit dar am avut un chef nebun sa fac curatenie. Am mai si schimbat cate ceva, ca ma plictisisem ca totul sa stea la fel de atata timp. In timp ce faceam putina ordine pe la carti am gasit intr-o carte o foiae, cu cateva randuri scrise...nu are si data, dar stiu ca este undeva imediat dupa ce am dat BAC-ul. Nu stiu cum a ajuns acolo, uitasem complet de existenta ei. Stiu insa ca am scris-o intr-o seara in metrou, in drum spre casa.

"Sa mimezi efemer, in ploaie la Motoare, Sa joci carti pe porunci...in ploaie la motoare, sa te gandesti ca nu mai esti elev, sa cauti cu nostalgie in memorie anii de liceu...in ploaie la Motoare. "As da orice in viata sa mai pot reveni la acel moment in care credeam ca timpul il pot opri", un cantec numai al nostru. "Omul de zapada", trei cuvinte care inseamna mult"

Mi-am amintit atat de mult cand am citit randurile astea...zeci de imagini mi-au trecut prin minte in doar cateva secunde. Si cat de clara e in memorie ziua aceea. Cand ploua si terasa se golies, iar noi am tras masa sub streasina barului si am jucat mima, carti, am cantat, am inghetat de frig si parca nu ne venea sa credem ca s-a terminat liceul. Pana atunci parea ca momentul asta nu o sa vina niciodata. Ca o sa fim tot timpul noi, tot timpul la fel. Si acum suntem tot noi, dar nu mai suntem la fel si nu ne mai vedem zilnic si la scoala si dupa ore si in weekend. Acum strecuram intalnirile cum putem in programul uneori mult prea incarcat.

Nu am spus niciodata ca mi-e dor de liceu...de cand am terminat azi a fost prima data cand am simtit asa ceva.

Pot sa spun zambind ca mi-e bine...toamna asta parca e mai frumoasa ca altele

Pe fundal inca se mai aude Patricia Kass...o sa continuam cu muzica frantuzeasca

Eu cu mine intr-o zi de toamna

A venit toamna, e totul gri, e frig, ploua, e innorat si nimic nu ar putea sa ma faca sa ma simt mai bine decat toamna. Numai e soare, cald, verde si lumina, nu mai e parca aceeasi galagie si agitatie. Parca lumea e mai potolita si tace in resemnarea ei..ca a trecut vara. Ne pregatim de hibernare. Si e atat de placuta atmosfera. De ce urasc unii anotimpul asta si spun ca ii deprima, nu inteleg. Zilele trecute vorbeam cu un coleg de serviciu care se uita dubios la mine cand vedea ce ranjet tamp am pe fata ca stau si fumez o tigara afara, la racoare, infasurata in esarfa mea rosie...si admir cerul gri si picaturile de ploaie.
Colegul: "Urasc vremea asta!"
Eu: "De ce?"
Colegul: "Nu-mi place...vreau sa fie vara...sau macar sa vina primavara direct"
Eu: "Primavara e cliseu, infolerste tot, verdeata, natura renaste..BULLSHIT!!! Traim in Bucuresti...Tot gri o sa fie tot, numai ca e mai cald, miroase urat in autobuz si te bate soarele in ochi toata ziua"

Eu ma voi bucura in continuare de weekendul meu liber, de frig, de mirosul de toamna.

Cand eram mica, atunci cand venea toamna luam casetofonul mare, negru si vechi de la ai mei din camera il instalam frumos pe birou, luam singura caseta pe care o aveam cu Patricia Kass si acultam asta toata ziua cu ochii pe geam la ploaie sau la frunzele care cad din copacii...



O sa revin cu o insemnare mai tarziu sa va povestesc in ce mod minunat mi-am petrecut eu aceasta minunata zi (libera) de toamna :D

Daca pleci, pleaca informat!

Asta ne indeamna autorii studiului despre migratia fortei de munca romanesti in Uniunea Europeana, fenomen social care starneste interesul indeferent de perspectiva din care este luat in calcul. Grupul tinta al studiului este de aceasta data populatia de migranti si potentiali migranti la munca in strainatate, persoane tinere, educate, cu venituri peste medie. O mare parte dintre cei care pleaca la munca in strainatate ajung in slujbe ilegale din cauza lipsei de informare asupra procedurilor si conditiilor de munca de acolo. De multe ori se folosesc sutse de informare...informale...cum ar fi rude, venici, cunostinte, in locul institutiilor care pot oferi informatii corecte si concrete...
Ulterior cei alfati in aceasta situatie sunt preocupati de dobandirea unui statul de imigrant legal.
Potrivit studiului aproximativ 78% dintre romanii care doresc sa intre pe piata de munca europeana se documenteaza din astfel de suse informale.

Cam asta este, foarte pe scurt informatia care a fost prezentata azi la conferinta de presa suntinuta de Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni.

Oamenii astia au ceva interesant de zis...(pacat ca nu am reusit eu sa stau la toata conferinta)...pentru ca nu se mai vorbeste de "capsunari" ci de tineri capabili si cu un anumit nivel care totusi aleg sa plece...iar asta nu are cum sa nu aiba o influenta mare asupra fortei de munca de la noi. Este pacat...pentru ca eu cred ca se poate face ceva si aici.
M-a intrebat si pe mine cineva azi daca nu as pleca dupa ce termin facultatea...raspuns: "Nu!"
Si sunt sigura de asta...si sunt sigura ca nu o sa-mi schimb parerea.

Site-ul unde se gasesc mai multe informatii: www.lucratoriue.ro
si un blog... pe aceeasi tema lansat astazi... www.lucratoriue.wordpress.com

Cautam in cutiuta de obiecte pierdute?

Am pierdut ceva si nici nu-mi dau seama care e momentul exact cand s-a intamplat. Si nu stiu daca o sa mai regasesc acel lucru vreoadata. Probabil ca mi-a scapat printre degete cand ma uitam in partea cealalta. Pretuiam foarte mult acel lucru. Am avut atat grija...ca de o floare care are nevoie de apa si soare, si vorbe frumoase. Si acum, nu mai e. A disparut. Si e greu fara...

Later edit: l-am regasit...era acolo, un pic ascuns si prafuit, dar era acolo :)

Noapte Alba

La noapte Bucurestiul va visa cu ochii deschisi Intre 22 si 23 septembrie bucurestenii sunt invitati sa petreaca o noapte magica, in care nimeni nu doarme, prima Noapte Alba a Bucurestiului.

Maratonul cultural include concerte in aer liber sustinute de Formatiile Zdob si Zdub si Proconsul, un moment in memoriam Luciano Pavarotti, concursuri si expozitii de grafitti cu 17 artisti din Germania, Bulgaria, Ungaria si Romania si focuri de artificii. Spectacolele de strada ne vor oferi o parada a mestesugarilor italiani, acrobatii ale grupului xtREme, experiente teatrale inedite si o explozie de culori provocata de personajele trupei de teatru Saltimbanco Italiano. Raul Dambovita va straluci in proiectii de lasere si lumini pe un ecran plutitor, Palatul Parlamentului va fi invaluit in proiectii iar Piata Constitutiei va gazdui Luminarium, o structura gonflabila compusa din labirinturi si tunele de lumina si culoare. De asemena, teatrele, galeriile si muzeele din capitala vor fi deschise pana in zori. Sarbatoarea nocturna se inscrie intr-un circuit cultural aclamat de europeni in ultimii cinci ani: Clubul European al Noptilor Albe din care mai fac parte Paris, Roma, Bruxelles, Madrid si Riga.

Prima zi de scoala

Blogurile fetelor ma provoaca sa scriu si eu...asa ca:

Ieri a fost prima zi de scoala. Imi propusesm sa merg si eu la deschidere sa-mi vizitez fostii profesori, impreuna cu fetele. Am ratat momentul si era sa nu mai ajung deloc daca nu ma suna Alexandra sa ma intrebe ce flori ii luam dirigintei. In mod surprinzator am am avut mari emotii. Ne-am intalnit chiar in curtea din fata liceului si in timp ce asteptam sa apara Alex cu florile, care pana la urma s-au dovedit a fi o cutie de bomboane, ma uitam in jurul meu foarte stresata. Incercam sa am atitudinea de anul trecut, sa fiu iar fitoasa, aroganta, cu o figura plictisita, dar de data asta nu-mi mai iesea. Le vedeam pe fetele de liceu si nu nu ma potriveam deloc in peisaj. Nu aveam pantaloni cu talie joasa, nu aveam parul luuung si blond intins cu placa, si nici o poseta mica, de fitze. Nu eram fardata strident si nici nu ma uitam cu dispret la cei din jurul meu. Am fumat o tigara, am inghitit in sec si am trecut peste.

Nu am indraznit sa intram prin fata, pe la intrarea profesorilor asa ca am ocolit cuminti scoala spre curtea interioara. Acolo, stupoare!!! zugravisera exteriorul, dar nu imi venea sa cred ca din loc in loc mai aparea si culoarea ROZ!!! Vorba Adrianei "ooo, glam!", sau nu...

Am trecut si pe la diriga pe care nu am mai vazut-o de un an. S-a bucurat sa ne vada, tot noi, aceleasi ca si anul trecut. Multi dintre profesori se pensionasera. Am fost un soc pentru mine sa aflu ca nu mai e nici profa de mizica. Ma asteptam sa dispara din peisaj doar odata cu daramarea liceului. Directoarea...neschimbata, parul tuns la fel de 13 ani, doar un pic mai grizonat, aceeasi figura blanda, acelasi stil, o doamna in adevaratul sens al cuvantului. Apoi am plecat cu profa de istorie la un suc, sa mai povestim...

Nu m-a cuprins nostalgia. A fost frumos, dar nu imi doresc sa mai fiu licean. 12 ani in acel loc mi-au ajuns...nu spun ca nu a fost frumos, a fost, am amintiri minunate, dar a fost suficient.

I have sand in my shoes

Am nisip pe talpi si mi-am cam prafiut sandalele, dar nu-mi pasa. In seara asta am fost la o cafenea draguta de langa casa cu o prietena, am baut un ceai cu lamaie si apoi, spre incantarea chelnerului am cerut in sfarsit nota. Eram ultimii clienti si se tot plimba pe acolo in speranta ca o sa plecam mai repede. Ne-am mai plimbat un pic si am ajuns intr-un parculet mic din zona. In seara asta m-am dat in leagan. Nu am mai facut asta de cativa ani. Si a fost atat de bine! Atat de relaxant si o senzatie minunata de libertate, noaptea, intr-un parc mic, in orasul mare in care am simtit ca ma sufoc toata ziua. Simteam ca-mi iau zborul...

M-am lasat pe spate si am admirat stelele, pana cand senzatia de ameteala si greata au devenit de nesuportat :))

Uitasem cat de frumos e sa te dai in leagan si sa umbli desculta prin nisip...

http://http://youtube.com/watch?v=Z3sHO1IGBUU

o melodie care-mi tot rasuna in cap in tot acest timp...

Pana mea...de curent

De trei zile incoace existenta mea este perturbata de pene de curent care apar in cele mai enervante momente. Prima a avut loc in momentul in care urmaream serialul meu preferat, "Sex an the city". M-am chinuit cateva minute bune sa gasesc o lumanare. Si pana la urma mi-am amintit ca sticluta aia draguta de pe langa carti nu e doar de decor...daca ii scot dopul se tranforma intr-o lumare parfumata. In lipsa de altceva...mergea si asta :D Bricheta era unde am lasat-o, in sertarul de la birou. A doua seara...am pus mica mea sursa de lumina care m-a calauzit in momentele intunecate, la loc, sus pe raft...si rau am facut...A doua pana de curent in timp ce o prietena incerca sa-mi trimita pe messenger un film si dupa patru ore primisem cam doua treimi din el...va dati seama ce s-a intamplat cand a picat curentul, iar!

Iar a treia azi, din fericire nu a intrerupt nimic important. Lumanarea am lasat-o inca pe birou cu bricheta alaturi...

Electrica vegheaza!

M-am mutat

In sfarsit am facut si eu pasul cel mare. M-am mutat pe blogspot. Imi mai facusem cont acum cateva luni dar l-am sters pentru ca nu postasem niciodata nimic. Acum, dupa ce nu am mai scris nimic pe blogul vechi de pe yahoo 360 am simtit ca este momentul sa incerc pe blogspot. Promit ca de data asta o sa ma tin de treaba.
Va rog numai sa aveti rabdare cu mine, ca sunt si eu la inceput :D