Nu imi dau seama daca sunt eu exagerata sau sunt altii nebuni. Oare prietenii (si cand spun prieteni nu ma refer la amici, ma refer la prieteni, oameni care au trecut prin multe impreuna, se cunosc de cativa ani, si sunt foarte apropiati) daca isi permi sa faca glume intre ei, sa se tachineze, sa isi mai dea ochii peste cap. Atunci cand petreci suficient timp langa un om usor, usor depasesti anumite bariere si comportamentul tau se schimba. Devine mult mai familiar. Tocmai de aceea credeam ca iti permiti mai multe, mai ales daca il cunosti pe celalat si stii cum reactioneaza, sau daca nu te superi pentru ca stii ca a fost doar o gluma, si nu a avut nimic rautacios la baza. Sau accepti o opinie critica pentru ca stii ca personaa respectiva a facut asta incercand sa ajute.
Sau mai bine e sa ne cenzuram tot timpul, sa ne fie teama sa spunem ceva pentru a nu il supara pe celalalt. Sa nu putem sa fim noi insine, sa nu spunem ce gandim si sa ne tinem parerile pentru noi. Oare nici in grupuri restranse si intre prieteni nu putem sa fim liberi? Pana la urma problema asta poate fi vazuta si ca o chestiune care tine de liberatatea de exprimare. Tot timpul trebuie, dupaparerea mea sa fim sinceri si sa spunem ce gandim, dar este adevarat ca in unele contexte nu se poate, si apelam la diplomatie. Dar aici depinde de ce relatie ai cu interlocutorul. Nu poti sa te tragi de sireturi cu oricine e o chestiune de respect si eticheta.
Nu cred insa ca se mai tine cont de eticheta intre prieteni. Nici nu ne injuram...dar nici nu umblam cu sapte randuri de manusi. Si daca stam sa ne gandim... un grup de baieti care ies la bere...dupa eticheta folosita in anumite imprejurari comportamentul lor este total nepotrivit. Dar pentru relatia dintre ei...si regulile lor nescrise...este o forma de exprimare care indica gradul de apropiere dintre ei.
Dupa toata pledoaria de mai sus...tind sa cred ca sunt altii nebuni :))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Mama, m-am regasit complet in articolul tau. Eu am mari probleme cu diplomatia. Prietenii mei apreciaza la mine ca sunt sincera, desi de multe ori spun cam prea verde in fata ce gandesc si pana si eu recunosc ca ar trebui sa fiu mai diplomata. Ma tratez si am reusit sa fac progrese:)
nu prea as putea spune ca in cazul meu e vorba de probleme cu diplomatia. E adevarat, sunt sincera, uneori prea sincera...dar ma refeream mai mult la sentimentul de familiaritate dintre prieteni...cat iti perimiti si cu cine...ma roge nitel mai complicat...sa spunem ca articolul asta a fost scris cu "dedicatie" :))
Trimiteți un comentariu