joi, 3 aprilie 2008

Motive, Intamplari si Urmari

In ultima vreme am inceput sa cred tot mai mult ca totul se intampla cu un motiv si asta si pentru ca in timp s-a demontrat...cel putin pentru mine. Inainte chiar daca vroiam sa cred asta nu reuseam din simplul motiv ca atunci cand se intampla ceva eu vroiamsa gasesc imediat motivul si sa inteleg de lucrurile au decurs asa si nu altfel. Poate ca cea mai importanta lectie pe care am invatat-o este sa am rabdare. Si rabdarea pentru mine a fost foarte greu de dobandit. Explicatiile nu vin imediat si nu vin sub forma unui mail. Vin in timp si intr-un mod subtil. Tine de tine daca le vezi sau nu.
De unde a plecat toata vorbaraia asta...de la o discutie cu o prietena despre felul in care am ajuns noi ce suntem astazi si unde suntem astazi. Fiecare isi dorea sa faca altceva,a fie la alta facultate, sa lucreze in alt domeniu si printr-o serie de intamplari firul vietii noastre s-a schimbat radical in ultimii doi ani. Nu spun asta cu nici o urma deregret. Pentru ca lucrurile s-au asezat foarte bine pentru amandoua, dar nici una nu se vedea in postura in care suntem acum. Ea vroia teatru eu medicina. Amandoua am ajuns in presa. Totul a luat alt traseu intr-o zi , de vara groaznic de calduroasa dar in care ne-am bucurat de o ploaie torentiala racoroasa la Motoare. Cand s-a pus pe plouat mai toti au fugit si terasa s-a golit rapid. Noi ne-am adapostit sub o streasina si am ramas acolo. In seara aia ne-am facut prieteni noi care in scurt timp ne-au intrebat dacane intereseaza sa lucram la un post de radio, iar mie mi-a spus ca ma vede lucrand la stiri. La inceput nici nu am vrut sa aud, dar dupa interviu si prima saptamana de lucru a inceput sa ma prinda. Daca nu ramaneam in seara aia acolo poate acum era in alta parte...;si totusi am ajuns reporter...dar nu-mi pare rau. o banala decizie de moment de a nu pleca din cauza ploii m-a adus unde sunt azi

4 comentarii:

szerintem spunea...

wow, chiar nu stiam!!! imi place foarte mult ca ai scris asta :)

Daniela spunea...

asa-i. totul are un rost si o taina. pana la urma, intamplarea a fost sa nu parasesti terasa , urmarea a fost sa intalnesti persoane care ti-au marcat traiectoria vietii, iar motivul a fost ploaia...vremea...pentru ca asa cum spui... gravitatea ploii te-a motivat sa ramai acolo sub streasina...cred ca viata avea ceva pregatit pt tine sub acea streasina...;)

Anonim spunea...

foarte frumos :) si chiar asa e, cararea e trasata deja, insa iti mai ofera si optiunile de "stanga/dreapta", pe langa "cedeaza","drum cu prioritate","obligatoriu inainte"...totusi vezi, e bine ca nu ai fugit ;) e bine pentru ca azi iti place ceea ce faci :)

te pupa Lu` :)

Alexandra spunea...

Lu, daca esti aceea Lu care cred eu, ramane sa iesim si noi la un suc sa mai povestim...si bratara ta neargra a ramas la mine...by the way...e pe raft langa carti...daca o sa raspunzi la comentariu asta "care bratara???" e clar ca am facut o confuzie :P