Punct

M-a izbit zilele trecute. A venit toamna. Mi-am dat seama cand a trebuit sa fac un folder pentru luna asta de desktopul de la serviciu. Ma gandeam ce luna e ... eram tentata sa scriu august. Mintea mea a ramas blocata cumva in luna august, in vara, la soare si caldura. Frigul nu mi-a dat de gandit cu privire la noul anotimp ca a fost intercalat cu zile calduroase si cu soare in care visam din redactie la plimbari in parcsi cafele cu lapte baute pe terase cochete. Toamna e anotimpul meu preferat. In mare parte cred ca din cauza culorilor incredibile, mai ales la munte, dar asta e...ma bucur si in Bucuresti cat pot.
De vreo doua saptamani ma trezesc in fiecare dimineata cu un singur gand: Vreau concediu!". Degeaba vreau. Am reusit sa strecor insa un weekend la munte, iar. Daca totul merge bine saptamana viitore pe vremea asta o sa fumez o tigara de undeva de pe o strada frumoasa a Brasovului.
Vroiam sa pun si o poza frumoasa, dar in calculatorul asta nu am nimic interesant. Poate diseara de acasa.
Atat! nu mai am chef. Vreau acasa. Degeaba vreau. Ma duc sa-mi iau o cafea cu gust nasol de la aparatul de al parter.

Vocea este un dar

Weekendul trecut am fost plecata intr-o deplasare unde am cunoscut persoane deosebite care m-a impresionat prin ambitia si puterea lor. Este vorba despre persoanele laringectomizate si ceea ce o asociatie a reusit sa faca pentru ele.
Initial am vrut sa scriu mai multe, dar mai vine va invit sa dati doar un click mai jos si sa vedeti despre ce este vorba...poate cunoasteti pe cineva care are nevoie de ajutor sau se afla intr-o situatie similara cu persoanele din acest reportaj. In cazul asta va stau la dispozitie pentru mai multe detalii.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=48352&c=384

Tot ce pot sa spun este ca oamenii pe care i-am cunoscut acolo m-au impresionat. Iar cele 2 minute si cateva secunde la care se rezuma repostajul nu sunt suficienta pentru a cuprinde tot ce ar fi fost de zis.

Fara titlu

De cand m-am trezit, asta ca sa nu mai mentionez ziua de ieri telefonul zbarnaie. Mesaje, care de care mai poetice. Am senzatia ca de la un sezon la altul lumea se intrece cu tot mai multa inversunare in compunerea unor mesaje de sarbatori din ce in ce mai poetice. anul asta totusi au fost parca ceva mai dragute si mai originale.
Partea proasta...retraiesc parca zilele de Craciun. Si nu au fost niste zile tocmai dragute cum erau acum cativa ani pentru ca si de aceasta data imi petrerc Sarbatorile la serviciu. E o veselie extraordinara in redactie si cateva birouri s-au transformat in mese pline cu mancare.
Eu vreau acasa!