Ieri, dupa ce m-am plimbat toata ziua prin casa in pijama, cu o cana de cafea in mana, m-am hotarat sa vad un film "My life without me". Si am plans de mi-au sarit ochii, cu lumina stinsa, jaluzelele lasate, singura in casa, cu un pachet de servetele in brate...si ce bine a fost! Mai pe seara am iesit la ceea ce initia fusese programat ca un pahar de vin, o seara linistita in Laptarie, dar s-a transformat intr-o seara de dans in B52...si ce bine a fost! Mi-am dat seama ca nu am mai facut asta si nu m-am mai distrat asa din liceu. Asadar mi-am propus ca de acum inainte sa ies la astfel de petreceri cel putin odata pe luna...mai des de atat nu cred ca o sa pot...dar decat nimic...
Azi...azi m-am trezit cu greu...m-am dat jos din pat aproape taras si am pierdut cam o ora si ceva in bucatarie si nu m-am lasat pana nu am baut tot ibricul de cafea. Si nu stiu ce mi-a venit dar am avut un chef nebun sa fac curatenie. Am mai si schimbat cate ceva, ca ma plictisisem ca totul sa stea la fel de atata timp. In timp ce faceam putina ordine pe la carti am gasit intr-o carte o foiae, cu cateva randuri scrise...nu are si data, dar stiu ca este undeva imediat dupa ce am dat BAC-ul. Nu stiu cum a ajuns acolo, uitasem complet de existenta ei. Stiu insa ca am scris-o intr-o seara in metrou, in drum spre casa. 
"Sa mimezi efemer, in ploaie la Motoare, Sa joci carti pe porunci...in ploaie la motoare, sa te gandesti ca nu mai esti elev, sa cauti cu nostalgie in memorie anii de liceu...in ploaie la Motoare. "As da orice in viata sa mai pot reveni la acel moment in care credeam ca timpul il pot opri", un cantec numai al nostru. "Omul de zapada", trei cuvinte care inseamna mult"
Mi-am amintit atat de mult cand am citit randurile astea...zeci de imagini mi-au trecut prin minte in doar cateva secunde. Si cat de clara e in memorie ziua aceea. Cand ploua si terasa se golies, iar noi am tras masa sub streasina barului si am jucat mima, carti, am cantat, am inghetat de frig si parca nu ne venea sa credem ca s-a terminat liceul. Pana atunci parea ca momentul asta nu o sa vina niciodata. Ca o sa fim tot timpul noi, tot timpul la fel. Si acum suntem tot noi, dar nu mai suntem la fel si nu ne mai vedem zilnic si la scoala si dupa ore si in weekend. Acum strecuram intalnirile cum putem in programul uneori mult prea incarcat.
Nu am spus niciodata ca mi-e dor de liceu...de cand am terminat azi a fost prima data cand am simtit asa ceva.
Pot sa spun zambind ca mi-e bine...toamna asta parca e mai frumoasa ca altele
Pe fundal inca se mai aude Patricia Kass...o sa continuam cu muzica frantuzeasca
3 comentarii:
Foarte bine ca te-ai uitat la "My life without me". Chiar merita. :)
da...a meritat..cam aveam ochii umflati de atata plans dupa, dar ce mai conteaza ;))
ehe...
Liceu....
Ma bucur ca ai simtit lucrurile astea pt ca e important ca la un anumit moment al vietii sa ti le aduci aminte. Niciodata nu e prea devreme, niciodata nu e prea tarziu. Doar fa-o. :)
Trimiteți un comentariu